Industria uleiului de palmier din Sulawesi este un sector economic semnificativ, implicând numeroase companii care defrișează suprafețe întinse de păduri tropicale pentru a planta palmieri. Această expansiune a condus la pierderea biodiversității, distrugerea habitatelor naturale și conflicte sociale în interiorul comunităților locale.
Companiile de ulei de palmier din Sulawesi sunt implicate în controverse semnificative legate de defrișări extinse ale pădurilor tropicale endemice, cruciale pentru biodiversitatea insulei, inclusiv habitatele unor specii unice și pe cale de dispariție precum anoa și diverse specii de primate și păsări (The Guardian). Această defrișare duce la fragmentarea habitatelor și la un conflict crescut între oameni și fauna sălbatică. De asemenea, comunitățile locale se confruntă cu pierderea terenurilor ancestrale și cu poluarea surselor de apă, fiindu-le schimbat modul de viață tradițional și afectată grav sănătatea. (Rainforest Foundation Norway).
Într-una din zile, am făcut un hike scurt prin junglă între două sate din apropierea zonei Toraja sud cu un ghid local. Ne-am abătut de la șosea și am mers prin plantațiile de orez, care erau foarte bine întreținute, într-un peisaj liniștitor și pitoresc.
Ne-am întâlnit cu copii care se jucau desculți pe ulițe în condițiile în care eu mă uitam tot la 2 minute pe unde calc, cu frica de șerpi, păianjeni sau viermi otrăvitori. Câțiva săteni au stat cu noi la povești, ne-au lăsat să facem poze în casele tradiționale, ne-au explicat cum pun orezul în pod în partea de sus, cu forma coarnelor de anoa, pentru ca rozătoarele să nu ajungă acolo. Datorită arhitecturii și formei interioare, casele se ventilează și păstrează răcoarea în interior. Există și case noi și construite modern, care au băi și apă curentă. Acestea însă sunt mai rare, în Toraja existând comunități care încă locuiesc în casele tradiționale și trăiesc după un stil tribal, în strânsă legătură cu tradiția.
Am stat de vorbă și cu meșteri cocoțați pe scări, care își sculptau casele și se pregăteau pentru viața de dincolo, și mi-a fost milă de animalele de curte care păreau neîngrijite și scheletice. În unul din sate era un magazin care avea strictul necesar, dar nu am văzut nici o școală în apropiere, iar singura facilitate medicală era o casă în paragină care era închisă. Ni s-a spus că se deschide doar pentru vaccinări. Orice spital era la o oră distanță de mers cu mașina sau cu scuterul, care este principalul mijloc de transport între sate sau spre centrul orașului.
Din păcate, există multe știri cu oamenii atacați de animale sălbatice în Sulawesi, în special de pitoni reticulați, și am aflat că, sunt tot mai multe cazuri de la un an la altul, cazuri care până recent erau considerate foarte rare. De obicei, în zonele populate nu vor ataca oameni pentru că nu suntem sursa lor principală de hrană, dar sunt multe zone în Sulawesi unde asta se întâmplă tot mai des.
”Dacă rămânem vreodată în junglă noaptea, ar trebui să dormim în poziție fetală și să avem neapărat o macetă lungă pe care să o ținem între picioare. În poziția respectivă, șarpele nu reușește să te prindă de cap să te sugrume și poți să îl tai la timp ca să se sperie și să plece”, spune ghidul, amuzat de reacția mea în timp ce ne învață cum să supraviețuim, dacă e cazul. Dar nu e, pentru că e o plimbare de doar o zi și trebuie să ne plimbăm prin pădure relaxați și să admirăm peisajele. ”Cazurile de acest gen sunt însă destul de rare și cel mai bine e sa nu te apropii dacă îi vezi”, conchide el, completând că în Toraja și în apropiere nu există țânțari și nu există Dengue, informații la care râdem pentru că știm că sunt menite doar să ne liniștească pe noi, albii ”speriați” care suntem o sursă de venit pentru turismul local.
Pitonul care a ucis o femeie aproape de plantația de OPC (Oil Palm Cultivation) acum 11 luni, avea 8 metri lungime. Ne-am oprit în curtea unei case să ne uităm la niște filme pe youtube despre asta.
Experții sugerează că defrișările și distrugerea habitatelor pot contribui la astfel de incidente prin deplasarea faunei sălbatice și modificarea comportamentului natural al acesteia.
Semnele unui ecosistem tulburat: Atacurile pitonilor ca indicator
În martie 2017, în satul Salubiro, din vestul insulei Sulawesi, un fermier de 25 de ani, a fost dat dispărut după ce a plecat spre plantația sa de ulei de palmier. Trupul său a fost descoperit ulterior în interiorul unui piton de 7 metri. Experții au indicat că defrișările pentru plantațiile de palmieri ar fi putut perturba habitatul șarpelui, determinându-l să caute pradă în zone frecventate de oameni. Unul dintre ghizii pe care i-am contactat pentru a afla informații despre zona Ramang Ramang (o zonă cu habitat propice pentru șerpi de dimensiuni similare) a confirmat că o altă femeie care lucra la aceeași plantație a fost atacată și ucisă la câteva săptămâni după, iar cazul a apărut doar în presa locală. De asemenea, am aflat că în zone precum Ramang Ramang care ar trebui să fie protejate de lege fiind parcuri naționale, se exploatează material pentru ciment prin dinamitare și multe specii endemice au dispărut din zonă printre care și pitonii reticulați.
În iunie 2018: Pe insula Muna, în sud-estul Sulawesi, o femeie de 54 de ani, Wa Tiba, a dispărut în timp ce lucra în grădina sa. Sătenii au găsit un piton umflat de 7 metri în apropiere și, după ce l-au tăiat, i-au găsit trupul în interior. Grădina era situată aproape de zone stâncoase cu peșteri, habitat cunoscut pentru astfel de șerpi.
Pe 26 octombrie 2022, o femeie din provincia Jambi, Indonezia (Sumatra), a fost ucisă și înghițită întreagă de un piton, conform rapoartelor locale.
Jahrah, o culegătoare de latex, în vârstă de aproximativ 50 de ani, se îndreptase spre muncă la o plantație de cauciuc duminică dimineața. A fost dată dispărută după ce nu s-a mai întors în acea noapte, și au fost trimise echipe de căutare pentru a o găsi. O zi mai târziu, sătenii au găsit un piton cu ceea ce părea a fi un stomac mare. Localnicii au ucis ulterior șarpele și i-au găsit trupul în interior. „Victima a fost găsită în stomacul șarpelui”, a declarat șeful poliției Betara Jambi, AKP S Harefa, pentru instituțiile media locale, adăugând că trupul ei părea în mare parte intact când a fost găsit. El a spus că soțul victimei găsise duminică seara câteva dintre hainele și uneltele pe care le folosise la plantația de cauciuc, ceea ce l-a determinat să ceară ajutorul unei echipe de căutare. https://www.bbc.com/news/world-asia-63396954
Aprilie 2024, Sulawesi de Sud: Hasia, o femeie de 66 de ani, a fost găsită moartă în interiorul unui piton reticulat de aproximativ 8 metri, după ce a dispărut în timp ce se întorcea acasă de la munca OPC. Familia a găsit șarpele cu o umflătură mare și l-a despicat.
Iunie 2024, Sulawesi Central: Farida, o mamă de patru copii în vârstă de 45 de ani, a fost înghițită de un piton de aproximativ 6 metri în timp ce se deplasa spre piață pentru a vinde legume. Sătenii au găsit șarpele cu o umflătură mare și au descoperit trupul în interior.
Pe 9 aprilie 2025, o femeie de 55 de ani, pe nume Wa Siti, a fost dată dispărută după ce a ieșit să culeagă legume din grădina ei de pe Insula Buton, parte a regiunii Sulawesi de Sud-Est. Când fiul ei a ajuns la fața locului, a observat coșul ei lăsat în urmă, ceea ce a dat alarma.
După ce au căutat în zonele apropiate, membrii familiei și sătenii au făcut o descoperire șocantă — un piton de 7 metri se încolăcise în jurul corpului femeii și deja începuse să o înghită.
Cu doar câteva zile înainte de acest incident, o altă femeie avusese o soartă similară în provincia Sulawesi de Sud, la aproximativ 500 de kilometri distanță. Victima, o femeie de 36 de ani pe nume Siriati, a dispărut după ce a mers să cumpere medicamente pentru copilul ei bolnav.
Soțul ei, Adiansa, i-a găsit șlapii și pantalonii abandonați lângă o potecă, la aproximativ 500 de metri de casa lor din satul Siteba. În apropiere, a observat un piton, la doar 10 metri de potecă, încă viu, cu o burtă anormal de mare. Bănuind ce era mai rău, a cerut ajutor. Potrivit secretarului satului Iyang, sătenii au tăiat șarpele și au descoperit în interior trupul neînsuflețit al lui Siriati. Șeful poliției Idul, care folosește un singur nume, a confirmat detaliile pentru AFP.
În 21 aprilie 2025 (la câteva săptămâni după ce am plecat din regiunea Sulawesi Sud), un alt piton a atacat și ucis o femeie care lucra într-o plantație de OPC. Aceasta a fost găsită înghițită întreagă în corpul unui piton uriaș. Familia îngrijorată a găsit reptila umflată, de 8 metri, într-o zonă cu vegetație densă pe 1 aprilie și a tăiat-o pentru a o găsi pe Hasia, în vârstă de 66 de ani. Se crede că șarpele a atacat din iarba înaltă în timp ce ea se întorcea acasă de la plantațiile de OPC. Hasia s-a luptat să scape din strânsoarea lui, dar a fost strangulată până la moarte în timp ce era înghițită întreagă, s-a raportat la nivel local. Fiul ei, Nurdin, a spus că familia îngrijorată a lansat o căutare când a căzut noaptea și bătrâna săteancă încă nu se întorsese.
Aceste cazuri, deși rare la nivel global, au șocat comunitățile locale și au evidențiat conflictul tot mai mare dintre oameni și animalele sălbatice în Indonezia, inclusiv în Sulawesi, adesea legat de distrugerea habitatului.
Deși există organizații neguvernamentale care activează în Sulawesi și în Indonezia, pentru protejarea pădurilor tropicale, monitorizarea plantațiilor de palmier și conservarea faunei sălbatice, inclusiv în contextul atacurilor de pitoni, cazurile sunt tot mai dese iar comunitățile locale devin tot mai îngrijorate.
Greenpeace Indonezia a criticat în mod public planurile de extindere a plantațiilor de palmier în Sulawesi, avertizând că acestea ar putea duce la defrișări masive și la afectarea capacității ecologice a insulei de a proteja comunitățile locale. RAN – Rainforest Action Network sau Friends of the Earth desfășoară campanii împotriva defrișărilor cauzate de plantațiile de palmier, evidențiind impactul acestora asupra biodiversității și comunităților locale.
Companii precum Astra Agro Lestari au fost acuzate de încălcări ale drepturilor omului și degradare a mediului chiar de către ONU. Acesta a acuzat AAL de operare fără permise adecvate, acapararea terenurilor comunităților indigene și agricole fără consimțământ, și reprimarea protestelor prin violență, intimidare și arestări, adesea cu sprijinul poliției și forțelor de securitate. Guvernul indonezian a susținut în mare parte operațiunile AAL, afirmând că respectă standardele legale, în ciuda dovezilor că mai multe filiale nu au permisele necesare și continuă să opereze ilegal pe terenuri disputate.
De asemenea, AAL și filialele sale operează fără consimțământul comunităților indigene și fără consultări semnificative cu comunitățile agricole, luând terenuri fără acordul lor în ultimii ani. De asemenea, există îngrijorări cu privire la intimidarea și criminalizarea persoanelor care își apără terenurile și drepturile, creând o atmosferă de frică. AAL se mai confruntă cu acuzații de poluare a resurselor de apă, încălcând drepturile la locuință, hrană adecvată, apă potabilă sigură și un mediu curat și sănătos.
O investigație recentă a constatat că concesiunile a 17 filiale AAL se suprapun cu peste 17.000 de hectare din fondul forestier indonezian, iar cel puțin 1.100 de hectare de plantații de palmier ar fi ilegale. În Sulawesi, 74% din concesiunile AAL din fondul forestier se suprapun cu peste 13.000 de hectare. AAL a fost menționată și într-o investigație guvernamentală privind presupusa corupție și spălare de bani în industria uleiului de palmier.
AAL a emis declarații în care neagă acuzațiile de acaparare a terenurilor și încălcări ale drepturilor omului, afirmând că operațiunile sale respectă toate legile relevante și se bazează pe consimțământul liber, prealabil și informat (FPIC) și acorduri similare.
De asemenea, compania susține că a întreprins inițiative pentru a aborda preocupările legate de drepturile omului și mediu, inclusiv facilitarea dialogului cu terți independenți și stabilirea unui mecanism de depunere a plângerilor pe site-ul său web.
Pentru ultimele 12 luni încheiate la 31 martie 2025, AAL avea o cifră de afaceri de 1,5 miliarde USD.
Pentru anul 2024: Aproximativ 21,815 miliarde IDR (aproximativ 1,37 miliarde USD la cursul de schimb actual), iar pentru primul trimestru din 2025: 7,02 trilioane IDR (aproximativ 440 milioane USD la cursul de schimb actual), reprezentând o creștere de 46% față de aceeași perioadă a anului trecut
Studii recente sugerează că pierderea habitatelor naturale din cauza defrișărilor contribuie la creșterea frecvenței întâlnirilor periculoase între oameni, pitoni și alte animale sălbatice.
Iată ce a declarat, Nurdin, fiul femeii ucise de piton în aprilie, anul acesta: „La început ne-am îngrijorat pentru că nu a venit acasă, nici măcar după-amiază. Eram îngrijorați că s-a rătăcit sau s-a rănit la muncă. Apoi am căutat-o în plantație până în jurul orei 21:00, când am găsit un piton mare întins nemișcat pe iarbă. A fost devastator. Știu că a fost o moarte dureroasă pentru mama mea. Chiar dacă șarpele este mort, nu este nici o consolare. Nu o va aduce niciodată înapoi. Acum, ne rugăm pentru ca ea să fie în pace.”
Viorica Bold: Sulawesi | Indonezia
