Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la aproximativ 706.000 la 465.000 de locuitori. Acest declin este atribuit unor factori precum emigrația, natalitatea scăzută și îmbătrânirea populației.
Un recensământ oficial nu a mai fost făcut din 2015, însă Comitetul de Statistică din Transnistria publică ocazional date legate de demografie, economie și migrație. Conform ultimului recensământ, populația Transnistriei era de 475.373 de locuitori. Aceasta a reprezentat o scădere de 14,47% față de cifra înregistrată la recensământul din 2004. Situația demografică din Regiunea Economică Nord a Republicii Moldova este deci mai gravă decât media națională.
Până recent, în 2023, în Transnistria erau, după cum urmează: Moldoveni/Români: 28,6%, Ruși: 29,1%, Ucraineni: 22,9%, alte grupuri etnice: restul procentelor.
O insulă a uitării în spațiul românesc. Ce se întâmplă cu adevărat în Transnistria? Demografie în scădere și migrație în creștere
Conform datelor dintr-un raport al IOM (Organizația Internațională pentru Migrație), în anul 2014, au fost înregistrate apeluri unice la Biroul pentru Problemele Migrației (BPM) de la cetățeni ucraineni, în legătură cu criza politică şi economică din Ucraina. Nu erau prevăzute plăti sociale pentru refugiați. De asemenea, se remarca șederea temporară pe teritoriul Transnistriei a cetățenilor Ucrainei de vârsta recrutării, adică potențiali participanți la conflictul din Donbas.
Conform aceluiași studiu, în 2017, se poate remarca un lucru curios: moneda care a intrat cel mai mult în țară a fost dolarul american (în proporție de 63,2 %), deși migrația forței de muncă era în proporție de 70,5% spre Rusia. Aceste date statistice confirmă informațiile din presa independentă locală care susține că teritoriul este guvernat în mare parte de oligarhi ruși, iar influența acestora se întinde pe toate platformele sociale, de la cele politice la cele economice și geostrategice.
Prizonieri politici și încălcări grave ale drepturilor omului în toată regiunea Transnistriei
Presa independentă locală, cât și alte organizații de presă internaționale, acoperă subiecte legate de răpiri de pe malul drept al Nistrului și capturarea unor cetățeni care sunt acuzați de spionaj. Aceștia trec prin procese care nu le respectă drepturi fundamentale și ajung în închisorile din Transnistria, unde viața le este pusă în pericol.
În Raportul ONU privind situația drepturilor omului în Transnistria din 2022, se evidențiază că există încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv cazuri de răpiri, tortură și tratamente inumane sau degradante. Raportul elaborat de Thomas Hammarberg subliniază necesitatea unor acțiuni ferme pentru a aborda încălcările drepturilor omului în regiune. Alte rapoarte recente indică faptul că, „zeci de deținuți politici rămân la Tiraspol”, capitala de facto a Transnistriei.
Au fost evidențiați în presa locală independentă și internațională, persoane precum Victor Pleșcanov. care a fost grațiat după presiuni internaționale, dar mulți alții rămân încarcerați pentru că s-au opus narativelor dominante. Victor Pleșcanov a fost arestat deoarece, în timp ce se afla într-un magazin de țesături din orașul Tiraspol, el a spus că va atârna steagul Ucrainei pe balcon și ar fi insultat așa-numitul minister al securității de stat din regiunea transnistreană, imediat după invazia Rusiei în Ucraina. A fost judecat acolo și a fost torturat și ținut în condiții inumane pe o perioadă de peste doi ani. Sentința era de trei ani pentru „comportament instigator”.
Statele Unite au îndemnat autoritățile transnistrene să „respecte pe deplin drepturile omului” și au solicitat „eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici întemnițați pe nedrept”, inclusiv a unor persoane precum Victor Pleșcanov.
Conform unui Raport Freedom House efectuat pe situația din Transnistria, aceasta a avut un scor de: 5 din 50 puncte pentru drepturi politice și 12 din 60 de puncte pentru drepturi civile.
Irina Tabaranu, jurnalistă din Republica Moldova, co-fondatoare a primului portal specializat pe subiectul transnistrean – zonadesecuritate.md – membră a rețelei naționale a Jurnaliștilor din Domeniul Apărării și Securității, scrie de mai bine de doi ani doar despre regiunea transnistreană, zona de securitate și militarii ruși din Transnistria. Ea descrie des în interviuri situația celor precum Pleșcanov sau Andrei Glijin, cu îngrijorare. Tot ea afirmă că în închisorile din stânga Nistrului nu există medici, torturile fac parte din programul zilnic al acestora și unii deținuți se sinucid folosind prosoape. Cadavrele nu sunt mutate din locul unde au decedat cu zilele. Nu se știe exact care sunt dosarele deținuților, pentru că administrația nu permite accesul la ele și familiile celor deținuți nu află nimic despre ei.
„Au tăbărât asupra mea, mi-au pus cătușe pe mâini, un sac în cap și m-au aruncat într-un microbuz. Nu am știut două zile unde mă aflu”, își amintește Adrian Glijin, din satul Kuzmin, raionul Camenca, despre 7 octombrie 2020, ziua în care a fost răpit de cinci mascați ai MGB-ului transnistrean (așa-numitul Minister al Securității de la Tiraspol). Adrian Glijin, a fost acuzat de „spionaj în favoarea Chișinăului”, condamnat de o instanță ilegală de la Tiraspol la 13 ani și jumătate pentru „trădare de patrie”, și eliberat după ce a ispășit aproape doi și jumătate din termen. Un interviu cu acesta poate fi ascultat aici:
Anii de loialitate ai Transnistriei pentru „Mama Rusie” și ”beneficiile” aduse de aceasta. Istoria pe scurt, a românilor din Transnistria
„Vălul lui Traian” de la Bug și inscripțiile în limba latină descoperite în numeroase zone din partea Tiraspolului sunt primele documente care atestă prezența românilor în regiune. În sec XVIII-lea, prezența moldovenilor este atestată de Harta Moldovei editată de Dimitrie Cantemir, în 1737, la Haga. Conform acestei hărți, numeroase localități din stânga Nistrului aparțineau Moldovei. Numărul românilor a început să scadă însă după 1774, când rușii au ajuns în zona Bug.
La 12 octombrie 1924 s-a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă (RSSA) Moldovenească cu capitala executivă la Balta, până în anul 1929, apoi în orașul Tiraspol, până la desființare (1940). După 28 iunie 1940, prin ocuparea Basarabiei de către URSS, numai 5 din cele 11 raioane ale așa numitei RSSA Moldovenească rămân în noua RSS Moldova, cu capitala la Chișinău.
După destrămarea URSS în 1991, un grup de politicieni rusofoni au proclamat la stânga de Nistru RSS Transnistriană, cu capitala la Tiraspol. Au urmat deportări în Siberia și alte regiuni din fosta URSS ale cetățenilor din zonă care nu conveneau noii ordini politice și sociale. După care, populația a migrat de bună voie în URSS, în zonele urbane, unde forța de muncă era mai căutată.
Uitarea progresivă și abandonarea românilor de dincolo de Nistru a fost și este în continuare una din marile drame istorice ale României.
În 1 ianuarie 2025, Concernul rus Gazprom a anunțat că va sista complet livrările de gaze naturale către Republica Moldova, invocând „neachitarea sistematică a datoriilor” de către compania Moldovagaz și „abateri esențiale de la prevederile contractuale”. Această decizie confirmă încă o dată intenția Kremlinului de a lăsa locuitorii din regiunea transnistreană fără lumină și căldură în mijlocul iernii. Rusia folosește energia ca armă politică, iar 450 de mii de locuitori să rămân fără lumină, căldură și apă caldă. Centrala de la Cuciurgan mai are stocuri de cărbune pentru a produce energie electrică timp de 50 de zile, nu mai mult. După aceste zile, nu știe nimeni care vor fi resursele cu care se va supraviețui.
În momentul de față, Transnistria se află într-o poziție geo strategică foarte dificilă: Rusia a rămas fără resurse pentru a întreține zone tampon care fuseseră gândite în contexte istorice favorabile URSS sau dorește să acționeze strategic pentru a destabiliza Republica Moldova, după cum declara și președinta Maia Sandu după sistarea transportului de gaze. Însă în același timp, tot ea declara că, Republica Moldova poate adera la UE și fără teritoriul din stânga Nistrului, lăsând în aer problema militarizării zonei susținute de Rusia.
Tot din presa locală independentă și rapoarte ale comisiilor europene aflăm că UE și NATO nu acordă sancțiuni separatiștilor din Transnistria. Toate acestea, cumulate cu o lipsă de viziune a unui plan pentru integrarea acestei populații în ceea ce, în teorie, am putea numi integrarea europeană, lasă cetățenii acestui ținut într-o margine a intereselor internaționale din toate direcțiile.
În iunie 2019, grupul operațional din Transnistria, comandat de colonelul rus Dmitri Zelenkov, număra 1.500 de militari. Acești militari servesc alături de Comisia de Control Comun. Cu toate acestea, autoritățile de la Chișinău nu au un dialog cu cetățenii din stânga Nistrului pentru a găsi puncte comune sau soluții pentru aceste situații.
Scenariu cu narativ întors
Cu toate că există un adevăr istoric asumat de către cetățenii Republicii Moldova, cât și a celor din stânga Nistrului, (la ultimul recensământ, 14% din populație a refuzat să menționeze etnia din care fac parte), și recunoscut și de către o parte a autorităților de la Chișinău, subiectul a rămas deoparte în condițiile în care acum, în aceste zile, în zona respectivă există un real risc de criză umanitară.
La fel cum presa locală din Transnistria nu redă nimic din ce nu convine puterilor de la Moscova, în România, propaganda rusă apare din nou direct, în presa mainstream, la 35 de ani de când a fost amuțită.
După alegerile anulate de la finalul lui 2024 și după ședința de CSAT care a lăsat de înțeles că există pro ruși în interiorul structurilor statului român, nu avem de ce să ne mirăm că nu există foarte multe materiale accesibile despre românii care suferă datorită invaziei și politicilor criminale ale Kremlinului în teritoriile fostului bloc sovietic. Ba chiar, din contră, asistăm la o sinistră narativă inversată, în care românii sunt cei care suferă datorită ucrainenilor și a teritoriilor ocupate de aceștia unde trăiesc români, ucraineni refugiați prezentați ca „favorizați” în detrimentul cetățenilor tării noastre fiind considerați de fapt „de vină” pentru invazie.
Ingerințele au început demult și ele sunt finanțate de ruși prin companii străine care activează unele la Kremlin, unele în inima Europei. Între 2016 și 2020, în timp ce la Tiraspol se agrava situația deținuților politici datorită invaziei, aproape 100.000 de euro au fost transferați din conturile AdNow (o companie cu conturi dubioase în mai multe țări) către unul din trusturile de presă românești cu acoperire mare care susține invazia, susține candidați pro ruși și instigă la ură.
AdNow exposed: How Romania became a test lab for Russian interference in the West
AdNow a mai avut experiențe în manipularea informațiilor. Operatorul a fost activ în România cu mult înainte ca activitățile sale să fie dezvăluite în 2021. Se pare că respectiva compania a testat diverse strategii de interferență și manipulare a informațiilor în țara noastră înainte de a le exporta pe scară largă în Europa. Și acesta este doar un caz din multe care acum se investighează.
Acest tip de manipulări scot Transnistria de pe harta informațiilor unde există cu adevărat români persecutați a căror situație nu este adusă mai aproape de opinia publică. Motivul este evident și anume, nu pot fi folosiți în manipularea politică și campanii electorale pentru că nu votează aici și deci, nu există. Răpirile de jurnaliști și disidenți care manifestă cu adevărat împotriva invaziei rusești și împotriva războiului, deținuți apoi politici în condiții inumane și torturați, sunt oameni care sunt ocoliți de știrile din România și probabil vor fi în continuare pentru că nu folosesc nimănui în propagandă. Aceștia sunt vorbitori de limbă română într-un spațiu în care ea este interzisă.
Există o altă diasporă mai folositoare, care este manipulată de ipocrizia naționalismului care trasează granițele care includ „românii adevărați”, fără a cunoaște istoria dar cu pretenție de patriotism în discurs. Românii și România nu mai sunt un întreg și, în mod ironic, ceea ce se pretinde a fi o valoare națională unificatoare este exact ceea ce dezbină, ignoră istoria și lasă de izbeliște în frig și întuneric tot pe cei care au fost mereu lăsați în deoparte.
Viorica Bold | Cluj-Napoca, România
SURSE:
- What is the population of Transnistria in 2023?
2. President of the Pridnestrovian Moldavian Republic
3. UNHCR – The UN Refugee Agency
4. Zentrum fur Osteuropa- und internationale Studien (ZOiS)
5. Eurasianet
6. Profilul Migrațional Extins al Transnistriei
7. Transnistria: Freedom in the World 2024 Country Report | Freedom House
8. Adrian Glijin, mărturiile unui „spion” despre „justiția” și închisorile transnistrene
9. Bani din Rusia pentru presa din România. Procesul de transformare a României într-un laborator de testare a interferenței Rusiei în Occident
10. Dumitru Rus – Teritorii locuite de români în afara granițelor țării
