Ce a lipsit scenei politice românești în ultimii 35 de ani? In mod decisiv, figura unui profet. Un prooroc al unei glorii viitoare, atât de râvnite…
Călin Georgescu a ajuns pe nesimțite în turul 2 al alegerilor prezidențiale din România anului 2024. Incredibil, dar adevărat. Un candidat ce întrupează exact opusul valorilor pentru care mii de oameni au ieșit în stradă și au murit în decembrie 1989 – la exact 35 de ani de la invocarea acelor magice sloganuri de care-mi amintesc foarte bine: “Libertate”. “Victorie”. O victorie a Democrației.
Dar se pare că în cadrul acestor alegeri, care au loc într-un moment extrem de dificil pe plan internațional, semnificația reală a acestor cuvinte și a lui Decembrie ‘89 a fost pur și simplu uitată. Candidatul “independent” Georgescu a ilustrat Vestul, NATO, Europa spre care se năzuia cu atâta ardoare atunci, ca amenințare pentru România și pentru români. O abordare care a avut succes, din păcate. Mai ales în diaspora.
Privind însă tabloul european de-aici, de la Berlin, unde locuiesc de atâția ani, amenințarea mi se pare a fi o alta: ea nu vine nici de la Bruxelles, nici de la Washington, ci din Est…
Aș spune că această victorie a lui Georgescu în turul 1 a fost cea mai facilă victorie electorală obținută de Vladimir Putin în ultima vreme. Nici măcar în Republica Moldova nu i-a fost atât de ușor să ducă de nas electoratul: și nici măcar cu televizorul, ci… cu TikTokul. Cam același lucru, în fond.
În acest context îmi rezultă inevitabilă analogia cu partidul nemțesc AfD, Alternative für Deutschland, ce a apărut pe firmamentul politic în 2013, ca partid de protest împotriva unui sistem, din punctul lor de vedere, eșuat și prea “european”, deci automat prea vulnerabil în fața influențelor “străine”. Scopul lui era cel de a revitaliza naționalismul pierdut în 1945, de a reda “poporului” o identitate națională cu care să se poată mândri; iar ca aliat în această întreprindere nu a fost ales Occidentul globalizator, ci polul diametral opus, Rusia.
Partidul AfD, autodeclarat ultranationalist, a crescut constant în acești 11 ani, deservind acel segment de populație dezamăgit de sistem și de politicile partidelor tradiționale (cel social democrat PSD și cel conservator CDU), accentuând treptat componenta de extremă dreaptă îndeosebi prin politica migratorie propusă.
Astfel, în ianuarie 2024 a atins un procent record de 21%, urmat de un 15,9% la Europarlamentare și de o victorie la alegerile regionale din Turingia și Saxonia. Toate acestea cu sprijinul necondiționat al Kremlinului și al TikTok-ului. Acuzațiile de trafic de influență și legăturile cu Rusia nu au putut știrbi nici reputația politicienilor AfD implicați (Petr Bystron și Maximilian Krah), nici pe cea a partidului.
Cum nici reputația profetului AfD, Björn Hocke, nu a fost afectată de afirmațiile sale naziste și de procesul pe care acestea l-au generat.
Ei bine, observ asemănări izbitoare între Björn Höcke și Călin Georgescu, și el ținut multă vreme departe de ochii lumii, pentru a se putea erija apoi într-un Mesia ce promite Salvarea și Pacea. “Vladimir Putin este un lider” pentru că este patriot, iar “șansa României este înțelepciunea rusească”, a declarat într-un interviu televizat.
Și, la fel ca și Höcke, ce a folosit numeroase expresii naziste în discursuri, Georgescu s-a folosit de terminologia legionară, elogiind “patriotismul” legionarului Zelea Codreanu. Apoi, eliptic, promite gloria poporului și vorbește de parcă ar avea o întreaga armată în spate, una deocamdată invizibilă, căci mișcarea (acel partid misterios POT ?) este, aparent, la început… sau poate că nu.
În Germania, istoria Celui de-al Treilea Reich se predă exhaustiv în școli, iar literele stacojii ale SS sunt întipărite în memoria fiecărui cetățean. Chiar din acest motiv mesajul eliberator al AfD, ce șterge și transformă această rușine în titlu de onoare are succes. În timp ce în România, taman misterul ce-l înconjoară pe Zelea Codreanu, ignoranța în ceea ce-l privește contribuie la aura de rebel patriot pe care i-o conferă Georgescu.
Într-adevăr, tocmai asta lipsea în România pentru a se înscrie în “tendințele” politice europene, sau pentru a le depăși, eventual: figura unui erou istoric deificat (Zelea Codreanu) și cea a unui profet care să-i propovăduiască învățăturile (Georgescu), sprijinit de dictatorul Vladimir Putin, care îi dictează și politica externă: conform d-nului Georgescu, războiul de Ucraina este fictiv, iar NATO este o alianță ce dăunează României în parcursul ei către Pace – o Pace reprezentată, culmea ironiei (!) de Vladimir Putin, cel ce a invadat Ucraina în 2022.
Diferența esențială între AfD și Georgescu se află totuși nu în cantitatea de informații date publicului, ci în viteza cu care viziunea utopică (sau distopică) oferită poate radicaliza.
Iar într-o țară precum Romania, ce a fost “anexată” proiectului UE doar acum 17 ani și nu beneficiază de stabilitatea și pragmatismul Germaniei, căderea în neant poate fi mult mai rapidă și mai dureroasă.
Populația Germaniei este totuși conștientă de pericolul constituit de AfD pentru democrația națională, oricât de frustrată ar fi din pricina crizei actuale: echilibrul va fi mereu menținut de către partidele tradiționale, garante ale democrației. Sloganul „Nie wieder 1933!” (1933 nu se poate repeta) are încă un sens aici.
Ar fi cazul ca și în România să se înțeleagă ce ar însemna un Călin Georgescu la cârma țării, drept garant al Constituției.
El nu este un profet, ci un fost om al sistemului (PDSR, PSD etc.) devenit sabotor filorus al democrației. Devenind președinte ar anula ultimii 35 de ani de luptă înspre Libertate și ar conduce România spre un suicid, mână-n mână cu Vladimir Putin.
Dorin Achelăriței | Berlin, Germania
