Să începem cu câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinești dacă vrei să petreci câteva săptămâni în Sri Lanka:
- dacă ești plictisit de locațiile instagramabile care apar repetitiv din aceleași locuri exotice, scumpe și greu accesibile;
- dacă vrei să zbori direct din România la un preț rezonabil, cu o escală de câteva ore prin Istanbul, în afara Europei;
- dacă vrei să vezi cum arată o insulă în plină dezvoltare înainte să devină ”un Bali” sau ”o Thailanda” unde turismul excesiv a distrus substanțial natura;
- dacă vrei să experimentezi ceva autentic (încă) rural, diferit de Grecia, Turcia sau vacanțe all inclusive;
- dacă vrei să înțelegi cum funcționează politica unui stat semi opresiv, cu probleme în ceea ce privește libertatea presei și să vezi diferențe mari de clasă socială sau discrepanțe între rural și urban.

Colombo
Centrul orașului e construit pentru motoare și Tuk-tukuri. Mersul pe jos e la fel de dificil ca în orice altă zonă urbană asiatică: trotuarele sunt destul de înalte, pline de gropi și puțin îngrijite, transportul în comun e o experiență altfel, iar când plouă, totul devine cu atât mai complicat.
Cu toate astea, m-am aventurat cu rucsacul în spate, pe jos, undeva la 20 de minute de la stația de autobuz, până la hotel, sărind peste bălți, gropi și tarabe cu vânzători. Nu m-am simțit nesigură și nu a fost extrem de dificil să ajung. Clima tropicală e blândă în iulie aici și ploaia e plăcută: e caldă și măruntă. Poate ploua așa zile la rând.
Am ajuns în zona centrală destul de ușor cu un bus local și am mers spre mare după ce am lăsat bagajele la hotel.
Haosul urban se simte încă de la primele ore: clădirile guvernamentale sunt aproape de faleză și de locurile de plimbare, iar paza de la intrarea în perimetrul zonelor restricționate nu este delimitată de nimic. Sunt doar câțiva paznici confuzi care nu știu nici cum să te îndrume în altă parte, nici cum să te refuze politicos.
Academia navală are căminele aproape de restul clădirilor importante, clădiri care păstrează o nostalgie colonială și un iz de un uz material și moral evident.

China și portul din Colombo
Prin investițiile în infrastructură și alte proiecte, China își mărește influența politică și economică în țările în curs de dezvoltare.
Achiziția porturilor din Sri Lanka de către India și China este un subiect cu implicații geopolitice semnificative pentru regiunea Asia-Pacific. Această competiție pentru influență în zonă este alimentată de interesele economice, strategice și geopolitice ale Chinei și ale Indiei în raport cu punctele strategice deținute de Sri Lanka. În zona Sri Lanka se controlează rute maritime importante pentru comerțul global. Porturile sale oferă acces la resurse energetice și piețe din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud-Est.

Având în vedere situația geo strategică actuală, în care Canalul Suez (o rută comercială fragilă unde transportul poate fi vulnerabil) și Strâmtoarea Hormuz (unde există relații tensionate dintre Iran și SUA), rutele maritime ale Sri Lankăi sunt considerate „gâtul de sticlă” al comerțului global și oferă o alternativă pentru navele care doresc să evite aceste zone.
India și China sunt două puteri regionale cu interese concurențiale în Asia. Achiziția porturilor din Sri Lanka face parte dintr-o competiție mai amplă pentru influență în regiune: zona din Colombo aproape de port este în mare parte concesionată Chinei, care a împrumutat masiv statul Sri Lanka, pentru a finanța proiecte de infrastructură, inclusiv portul Hambantota. Datorită dificultăților în a își achita datoriile, Sri Lanka a fost nevoită să cedeze controlul asupra portului Hambantota unei companii chineze pentru o perioadă de 99 de ani. Aceasta a fost văzută ca o modalitate de a-și achita datoriile către China.
Statele Unite, preocupate de ascensiunea Chinei și de influența acesteia în regiune, urmăresc cu atenție evoluția situației din Sri Lanka. SUA au oferit ajutor financiar Sri Lankăi și au încurajat o mai mare implicare indiană în țară.
În ceea ce privește portul Colombo, cel mai mare port din Sri Lanka, deși nu a existat o vânzare directă către China, influența chineză este tot mai mare. Companiile au obținut contracte pentru modernizarea și extinderea portului, iar China a devenit un partener comercial major pentru Sri Lanka.
Imediat lângă zona portului s-a încercat o revitalizare a unui spațiu destinat turiștilor unde ar fi trebuit să fie o fermă de crescut țestoase la malul mării, unde Sri Lanka a păstrat o porțiune din plajă dar care din păcate este inaccesibilă și nu foarte populară.
China a investit masiv în Sri Lanka în ultimii ani, în cadrul inițiativei „Belt and Road”. Achiziția portului Hambantota este considerată un exemplu al acestei strategii, care vizează extinderea influenței chineze în întreaga lume. China are nevoie de resurse energetice pentru a-și alimenta creșterea economică și porturile din Sri Lanka pot servi drept huburi pentru importul de petrol și gaze naturale.
Guvernul srilankez a atribuit proiectul în valoare de 392 milioane de dolari companiei chineze de stat CMPH, fără licitație publică. CMPH deține deja o participație de 85% la Terminalul Internațional de Containere din Colombo (CICT), un terminal de top în rândul terminalelor din Sri Lanka și din Asia de Sud și, îl va opera 50 de ani.
Consecințele implicării Chinei în economia statului Sri Lanka, au dus la o criză de datorie, în mare parte din cauza împrumuturilor contractate de la China, creând astfel o dependență economică ceea ce generat îngrijorări cu privire la pierderea suveranității. Totodată, implicarea tot mai mare a Chinei în Sri Lanka a intensificat rivalitatea cu India și a generat îngrijorări în rândul altor puteri regionale. Competiția pentru influență economică are, din păcate, implicații de durată asupra stabilității regionale și a echilibrului de putere în Oceanul Indian.
Deși portul Colombo nu a fost „cumpărat” în sensul clasic al termenului, China are o influență tot mai mare asupra infrastructurii portuare din Sri Lanka.
Dincolo de Colombo și de agitația specifică unei capitale, Sri Lanka are un alt ritm în zona rurală sau a orașelor mai mici. Sigiriya, o cetate antică în formă de stâncă, considerată una dintre cele mai importante atracții arheologice și unul dintre cele mai vizitate locuri, Kandy, orașul sfânt al budismului cunoscut pentru Templul Dintelui lui Budhha, Yala: Un parc național renumit pentru fauna sălbatică, inclusiv elefanți și lei sunt câteva din punctele importante care pot fi vizitate. Dacă vrei să explorezi mai mult, drumurile cu trenul străbat câmpuri infinite de orez și plantații de ceai și de cafea, poți sta undeva departe de oricare dintre zonele turistice în sate unde elefanții pot fi văzuți pe străzi sau în curțile oamenilor, sau poți explora părțile sălbatice ale junglei în nord.
Cu toate astea, Sri Lanka nu investește suficient în turism, autoritățile fiind concentrate mai mult pe problemele actuale ale statului legate de datorii și afacerile cu companiile chineze. Controlul guvernamental în Sri Lanka este o temă complexă, influențată de factori istorici, culturali și internaționali. Deși țara a făcut progrese în direcția descentralizării, influența guvernului rămâne semnificativă și are efecte care se resimt la mai multe niveluri. Cultura politică a țării a fost influențată de perioade de fluctuație ale puterii, iar populația, în general, este mai obișnuită cu un guvern puternic ceea ce duce la o deteriorare a libertății presei și o mai slabă implicare a societății civile în fundamentarea unor drepturi.
De asemenea, există tensiuni între diferitele grupuri etnice și religioase din Sri Lanka, care au dus adesea la instabilitate și au justificat o mai mare centralizare a puterii pentru a menține ordinea.
Confruntările cu grupuri separatiste, precum Tigrii Tamil, au determinat guvernul să consolideze puterea pentru a face față acestor amenințări, putere care, în anumite situații devoalează și alte probleme și în anumite situații, își depășește atribuțiile.
În situații în care populația sau sindicatele reacționează și ies în stradă pentru a cere diferite drepturi, intervenția statului este promptă și foarte eficientă deoarece anumite perioade, armata a jucat un rol important în politică, influențând deciziile guvernamentale și consolidând centralizarea puterii. Structura semi-prezidențială a Sri Lankăi acordă președintelui puteri executive semnificative, ceea ce poate limita capacitatea altor instituții de a echilibra puterea.
Tocmai de aceea, crizele economice (cum este și cea de acum provocată de împrumuturile făcute către statul chinez și concesionarea portului și a punctelor strategice) produc inegalități sociale. Aceste inegalități, duc la rândul lor la o creștere a cererii pentru un guvern puternic care să ofere soluții rapide unde din păcate, se formează o stabilitate falsă. Grevele cresc în număr și diferențele în venituri ale populației sunt tot mai accentuate.

O combinație de factori istorici, culturali, politici și sociali a contribuit la consolidarea controlului guvernamental în Sri Lanka dar, cu toate acestea, încă se poate profita de peisajele spectaculoase, de care sunt încă păstrate destul de bine, de prețurile mici (în comparație cu cele vestice) și de ospitalitatea oamenilor din zonele unde se trăiește preponderent din turism.
Viorica Bold