Atentatul de la Solingen a schimbat multe în politica migratorie de la Berlin. Guvernul s-a văzut nevoit să ia măsuri urgente (deși oarecum tardive) pentru a-și mulțumi electoratul și așa extrem de nemulțumit din alte cauze – în principal deoarece coaliția nu și-a respectat promisiunile, preferând disensiunile unui compromis benefic populației civile și soluționării problemelor reale (cum ar fi cele de ordin economic, de exemplu).
Exact din acest motiv a câștigat partidul de extremă AfD la alegerile regionale din Turingia: pentru că, în modul cel mai populist posibil, a apelat la oamenii cu prea puțină răbdare la jocurile politice și prea mult gust pentru soluții facile (și fasciste): ca blamarea imigranților pentru toate relele din țară. Deși, dacă tot e să ne referim la economie sau la infrastructură, acestea sunt în declin de zeci de ani și nu pot fi relaționate cu politica migratorie inaugurată de guvernul Merkel.
În orice caz, AfD-ul a demonstrat acum că nu mai poate fi nici ignorat, nici marginalizat: victoria incontestabilă din Turingia cu 32,8% și cele 30,6% obținute în Saxonia – o poziție secundă față de CDU, dar la o diferență de doar 1,5% – nu sunt deloc de neglijat. Este prima dată după 1945 când un partid de extremă dreapta obține astfel de rezultate la nivel de land.
Și în ciuda refuzului celorlalte partide de a coaliza pe plan regional, AfD-ul cu ideologia sa, așa cum s-a văzut și la alegerile europarlamentare, are deja o greutate pe plan național. O tendință cu adevărat îngrijorătoare: la fel ca și ascensiunea Uniunii Sahra Wagenknecht (BSW), o mișcare cameleonică ce pare de stânga, dar care frizează absurdul populismului de dreapta…
Sau ca înfrângerea de-a dreptul rușinoasă suferită de partidele de guvernare, dar mai ales de SPD, care își pierde (și aici) legitimitatea. Și priza la public.
Atentatul terorist de la Solingen din 23 august ar fi putut avea loc în orice stat european, dar a avut loc în Germania. Și a fost extrem de bine instrumentalizat de către AfD în contextul alegerilor: doar pentru că a fost comis de un tânăr sirian căruia îi fusese respinsă cererea de azil și nu fusese încă deportat.
Din păcate, Solingen nu este pentru prima dată teatrul unui astfel de atac înspăimântător: în mai 1993, patru tineri neonaziști au incendiat locuința familiei de origine turcă Genç: cinci femei au murit, alți 17 bărbați au fost grav răniți.
Și nici Landul Westfalia nu trece pentru prima dată printr-o astfel de dramă… la Dortmund s-a petrecut în perioada 2000-2006 și unul dintre asasinatele grupului terorist de extremă dreaptă NSU (National Socialist Underground).
O serie de nouă asasinate motivate rasial asupra unor mici întreprinzători de origine străină: trei de origine turcă, cinci de origine kurdă și un grec.
Dar ce păcat că toate aceste acte de discriminare și violență rasială, dar mai ales contribuția imigranților, a “străinilor”, la bunăstarea actuală a Germaniei par acum a fi uitate…
Polemica actuală privind controalele și măsurile de securitate împotriva terorismului a fost exacerbată și în urma unui atac din luna mai 2024, când un polițist a fost înjunghiat de către un afghan la Mannheim.
În consecință, guvernul începuse deja să se gândească la posibilitatea deportării infractorilor de origine străină: chiar dacă statul de origine ar fi Siria sau Afghanistan și chiar dacă aceste state nu pot fi considerate complet sigure.
Ei bine, pentru a concluziona această dezbatere deja extrem de încinsă, guvernul de coaliție a propus în ziua de 29 august un nou pachet de măsuri, care, dacă vor fi aprobate, vor redefini noua politica migratorie a Berlinului.
Se prevăd măsuri drastice legate de portul de armă albă, o mai mare libertate acordată autorităților responsabile de investigații (inclusiv accesul la bazele de date biometrice) și anularea ajutorului social acordat refugiaților ce nu au primit azil. Refugiații înregistrați conform tratatului de la Dublin într-un alt stat UE nu vor mai putea beneficia (în principiu) de ajutor financiar în Germania.
Controalele la granițe vor rămâne, obiectivul guvernului și al Opoziției fiind reducerea migrației iregulare: în acest sens, încă din octombrie 2023 Germania a impus controale la granița cu Polonia, Cehia și Elveția, anulând astfel (“în mod excepțional” și din motive de securitate) regulile spațiului Schengen…
Cât despre deportarea imigranților acuzați de infracțiuni, Ministrul de Interne Nancy Faeser a declarat că procedurile vor fi demarate în curând: fapt pentru care vineri, 30 august, a decolat primul zbor de repatriere către Kabul – o premieră absolută de la preluarea puterii de către talibani.
28 de persoane au fost repatriate, deși guvernul german afirmă că nu a tratat și nu tratează cu talibanii, iar operațiunea a fost efectuată prin Qatar.
În orice caz, Berlinul știe bine că deportările și refugiații musulmani în sine nu au nimic de-a face cu radicalizarea islamistă, că problema trebuie combătută cu alte metode, nu prin sancționarea celor ce vin din afara spațiului UE în căutare de protecție internațională. Îndeosebi într-o perioadă în care partidul AfD duce o adevărată cruciadă rasistă împotriva imigranților în general și a musulmanilor în special: de la reproșurile aduse politicii marca Angela Merkel până la planurile privind “Remigrația”. O retorică xenofobă toxică ce prinde încă la anumite categorii de populație din vechea Germanie de Est… un adevărat regres în contextul în care Germania modernă nu doar că supraviețuiește datorită demografiei multi-kulti, dar a fost reconstruită de către muncitorii străini mediteraneeni invitați în Vest încă din 1959: italieni, spanioli greci, turci – așa numiții “Gastarbeiter” (cei din urmă, în marea lor majoritate musulmani).
Și să nu uităm sutele de mii de sirieni deja integrați în procent de 70% pe piața de muncă națională, dar care, în procent de 66% beneficiază (încă!) doar de salariul minim pe economie.
Într-adevăr, statul german trebuie să se arate ferm și să ia măsuri împotriva amenințărilor teroriste de ORICE tip: contra islamismului, dar și contra neonazismului, care, prin intermediul AfD, ia forme ceva mai insidioase politicamente… dar din ce în ce mai vizibile.
Dorina Achelăriței | Berlin, Germania
Dorina Achelăriței este jurnalist independent în domeniul politică internațională și migrație (Germania, Europa de Est și Turcia), domiciliat din 2009 in Europa (50% la Berlin), specialist în comunicare și relații internaționale, iubitor de artă, multiculturalism și orizonturi orientale.
