Joe Biden, Președintele SUA, a anunțat că se retrage din cursa pentru un nou mandat la Casa Albă. Imediat după aceea și-a anunțat și susținerea sa pentru nominalizarea Kamalei Harris pentru funcția de președinte din partea Partidului Democrat.
Este un eveniment de o raritate istorică remarcabilă. În aproape 250 de ani de existență a Statelor Unite ale Americii lucrul acesta s-a întâmplat de două ori. George Washington a anunțat în 1798 că după două mandate se retrage, deși lumea l-ar fi vrut atunci președinte pe viață, stabilind cutuma a maximum două mandate, cutumă devenită lege după al doilea război mondial (pentru a preveni un nou Franklin Delano Roosevelt, care a avut patru mandate). Lyndon Johnson a anunțat că nu candidează pentru un al doilea mandat în 1968, în timpul războiului din Vietnam. Deci din 46 de președinți de până acum ai Americii, doar doi s-au retras când ar mai fi putut candida pentru un nou mandat.
În istoria universală fenomenul e și mai rar, trebuind să mergem în Republica Romană, la Cincinatus, ca să mai găsim un exemplu de renunțare benevolă la putere. Nu includem aici cazurile de abdicare ale unor monarhi care au fost forțați să o facă, și nici pensionarea Papei Benedict, care are totuși alt rol.
Trăim așadar un moment istoric.
Biden era în fapt the presumptive nominee, candidatul presupus, al Partidului Democrat. Asta înseamnă că el câștigase alegerile primare (în fiecare stat) și câștigase delegații la Convenția Națională a partidului, delegați care erau obligați să îl voteze pe el (pledged delegates). Dar nominalizarea propriu-zisă încă nu a avut loc, convenția fiind în luna august.
Renunțând la nominalizare, Biden practic eliberează delegații să voteze cu cine vor pentru candidatul partidului.
Anunțând susținerea sa pentru Kamala Harris, Biden a mișcat însă apele. În mai puțin de două zile de la anunț, vasta majoritate a delegaților aleși la convenție și-au anunțat susținerea pentru Kamala, în așa fel încât acum ea este the presumptive nominee.
De ce e Kamala potrivită?
Experiența ei în guvernare este vastă. Înainte de a fi vicepreședinte al Statelor Unite ale Americii în ultimii patru ani, ea a fost senatoare, iar mai înainte procuror general al statului California. Ca vicepreședinte a fost pregătită să preia atribuțiile președintelui imediat, în caz de necesitate.
Spre deosebire, când Trump a devenit președinte, avea zero experiență într-o funcție publică aleasă sau numită. Trump avea doar experiența conducerii unei companii private, unde făcea ce voia el și unde totul se negocia și renegocia, în baza unei gândiri tranzacționale.
Cum schimbă asta cursa prezidențială in SUA…
Numirea lui Harris pentru candidatură a energizat susținătorii Partidului Democrat. Peste noapte au apărut donații de la oameni de rând totalizând peste 100 de milioane de dolari, iar peste 100 de mii de voluntari si-au anunțat intenția de a participa în campanie.
Toata strategia optimizată a campaniei lui Trump, că Biden e de fapt un bătrân neputincios, e bună de aruncat la coș acum. Dintr-o dată, oponentul lui Trump e o femeie cu 18 ani mai tânără decât el.
Mai mult, campania oferă acum perspectiva procuror (Harris) vs. condamnat penal (Trump). Ce putem fi siguri e că Harris nu va scrie din Biroul Oval cecuri către un avocat care a plătit o actriță porno pentru tăcere, cecuri pe care să le denumească cheltuieli avocațiale.
Dan Cazacu | Maryland, SUA
Constantin Dan Cazacu a studiat Matematica la Universitatea din București (licență 1990) și University of Missouri, USA (PhD 1998). A lucrat timp de 26 de ani în managementul de risc pentru mai multe companii de asigurări.
În SUA din 1992, locuiește cu soția în Maryland din 2019.
Pasiunea pentru predarea matematicii și pentru învățământ în general a continuat și după studii, cu cursuri predate la Maryville University în St. Louis si voluntariat in cadrul unui ONG care ii pregătește pe copiii excepționali din clasele VI-VIII.
Dan Cazacu are un copil, fiica lui tocmai absolvind Universitatea Columbia în New York.
