AcasăEditorialOrorile ascunse ale sistemului...

Ororile ascunse ale sistemului de îngrijire pentru persoanele vulnerabile din România: Exploatare, sechestrare și dispreț față de suferința umană

Din emisiunea lui Dragoș Pătraru, la care au fost invitați jurnaliștii Ovidiu Vanghele și Bianca Albu, am aflat mai multe informații decât voiam să aflu despre „loturi” și practicile generalizate ale unui stat care nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă serviciile sociale.

Sunt două probleme diferite aici.

Una e cea a persoanelor vârstnice, plătitori ei înșiși sau cazuri sociale care sunt decontate de stat, adică cei care ar trebui să își ducă bătrânețile într-un mediu safe, îngrijiți corespunzător în acest tip de centre. La două dintre aceste centre din Voluntari aceștia erau văzuți și ca o sursă suplimentară de bani, li se lua pensia și bunurile, în cazul în care aceștia aveau terenuri și case.

A doua problemă, însă, e cea a persoanelor cu handicap psihic sau fizic de diferite grade și de vârste diferite, pe care spitalele de psihiatrie îi externalizează, practic, ca să nu fie ținuți ani de zile în spital. Statul îi instituționalizează în continuare în aceste centre, fie ca metodă de reintegrare socială, acolo unde e un diagnostic mai ușor dar care necesită o perioadă mai lungă de recuperare, fie ca o alternativă mai socială decât un pat de spital, având în vedere că spitalul nu e un loc de locuit.

Așadar, trei oameni pot face o firmă de îngrijire, pun la bătaie un imobil și anunță Asistența Socială că pot primi rezidenți.

Statul le dă „loturi”, adică grupuri de oameni cu diferite probleme de sănătate, psihice sau fizice, care au nevoie de îngrijiri și supraveghere permanente.

Aici e ceea ce mi se pare cea mai înfiorătoare parte.

Cu cât patologia e mai gravă, banii de la stat sunt mai mulți, ajungând până la 2.000 de euro sau mai mult, bani considerați necesari pentru o îngrijire completă, de la cazare și masă, continuarea tratamentului, terapii de recuperare, reintegrare și așa mai departe.

Cei care primesc loturile NU SUNT INFORMAȚI despre patologia celor pe care îi primesc. Primești, practic, 30 de oameni fără să fii întrebat dacă ai personal specializat, care să se descurce cu pacienții respectivi, exact cum ai primi 30 de saci de cartofi dar ți se dă o acreditare/licențiere provizorie pe o perioadă de un an, care ulterior poate deveni definitivă.

Așa cum am citit în raportul CRJ, acești pacienți nu sunt informați unde sunt duși, nu li se cere consimțământul, sunt transportați la adresa hotărâtă de pixul decidenților din spital și probabil DGASP-uri, după care Dumnezeu cu mila.

Acesta e cazul Centrului „Sfântul Gabriel cel Viteaz”, care lua aceste „loturi” de pacienți cu diagnostice grave, deci li se decontau sume mari și nu ofereau în schimb absolut nimic, nici măcar hrana corespunzătoare, iar restul serviciilor și personalului erau doar pe hârtie.

Jurnaliștii calculaseră că, după normele stabilite în lege, centrul ar fi trebuit să aibă cam 27 de angajați: asistenți, infirmieri, kinetoterapeuți, medici specialiști la cele 30 de persoane cu diagnostice psihice complicate.

Godei avea patru angajați, fără nici un curs sau specializare.

Într-un articol de presă am văzut că ținea cheltuielile la 4-5.000 de euro pe lună, reducând personalul și cheltuielile de hrană la minim, iar restul sumei de peste 30.000, cât îi deconta statul, îi băga în buzunar.

Raportul CRJ nu doar că denunță aceste practici, care includeau lipsirea de libertate, sechestrarea, proasta alimentație, supunerea la rele tratamente și lipsa oricăror activități recreative sau ocupaționale, dar spune cu subiect și predicat că ESTE O PRACTICĂ A STATULUI ROMÂN, considerând că aceste persoane nu sunt altceva decât niște obiecte, fără viață, sentimente sau suferințe.

Pare că, după 33 de ani, în materie de servicii sociale, instituțiile statului român, de la organismele de acreditare și control și până la ministere a rămas în continuare blocat ca mentalitate în perioada comunistă și continuă metodele prin care scăpau de copiii nedoriți, exterminându-i în orfelinatele groazei.

Daniela Hering | Stockholm, Suedia


- Publicitate -

spot_img
spot_img

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

De același autor

- Sponsorii noștri -

spot_img

Citește și

„Mâinile Jos!”: Protestele anti-Trump din SUA și lupta pentru democrație marginalizate în presa mainstream

Statele Unite au fost scena unor proteste de amploare organizate sub sloganul „Hands Off” („Mâinile Jos”), inițiate de o coaliție de organizații progresiste. Mișcarea, care include sute de evenimente desfășurate în întreaga țară, reflectă un val tot mai mare de nemulțumire față de politicile recente ale administrației...

Războiul neterminat: DMZ și lecțiile din 1950 pentru lumea de azi

În Seul e destul de frig în martie. Cu toate astea piețele cu mâncare coreeană sunt mereu pline. Se vând clătite cu semințe și miere, dumplings cu carne și legume cu ridichi murate și sos de soia. Peste tot miroase a bunătăți și responsabilii de informații turistice...

România, alegeri la 35 de ani de LIBERTATE…

Recent, un coleg de breaslă de origine kurdă, Erdal Er, mi-a propus să explic pe scurt, pentru ziarul ArtıGerçek, ceea ce se întâmplă în România din decembrie încoace. ArtıGerçek este o publicație ce aparține de opoziția turcă, aflată într-o constantă luptă pentru o democrație pluralistă în Turcia -...

Cum urmează să folosească Rusia problema plății gazului transnistrian în următoarele alegeri din Republica Moldova

Criza transnistriană a gazului se prelungește din cauza complexității problemelor de ordin strategic și politic ale zonei. Pe măsură ce părțile implicate nu reușesc să ajungă la un numitor comun, timpul trece în defavoarea locuitorilor. Pe data de 1 ianuarie 2025, transportul de gaz a fost sistat...

Indonezia: între dictatura lui Suharto, Islam și BRICS+

În timp ce Nordul global (nord-atlantic) se gândește la ce se va întâmpla după 20 ianuarie, „revenirea pe tron” a lui Trump, la alegerile din Germania sau la depășirea diverselor crize europene, polul opus (să-i spunem Estul ori Sudul global), deci statele BRICS+, își urmează propriile obiective:...

România și Transnistria: O datorie neîmplinită

Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la aproximativ 706.000 la 465.000 de locuitori. Acest declin este atribuit unor factori precum emigrația, natalitatea scăzută și îmbătrânirea populației. Un recensământ oficial nu a mai fost făcut din 2015, însă Comitetul de Statistică din Transnistria publică ocazional...