De câteva zile (de când au apărut câteva sondaje politice publicate) mă uit cu atenție și groază la partidele extremiste din România și la ascensiunea lor. Argumentația și construcția ei, cât și acel „de ce crește un asemenea partid?”, într-o țară cu o istorie în care dictatura a chinuit generații întregi, apare în tot mai multe emisiuni sau discuții în presă.
După mulți ani de pribegie am ajuns la concluzia că cel mai bine îți poți analiza propria țară atunci când pleci altundeva (cu cât mai departe, cu atât mai bine) pentru că poți avea o perspectivă comparativă lipsită de influențele din interiorul sistemului din care provii. Evident că depinde și ce pregătire ai dar și de unde mergi. Dacă ești într-o zonă mai săracă o să te bucuri când te gândești la România și la UE și la toate avantajele cetățenești pe care le ai. Dacă ajungi prin vest unde anumite lucruri sunt mai evoluate, o să vrei să ai acasă avantajele de acolo și asta dă naștere unui complex de reacții, în care nu vreau să intru acum, dar pot să ducă la un nivel mare de frustrare și să determine alegerea unui leadeshrip de tip extremist.
Un articol de Viorica Bold
Pe vremea când lucram în Bangkok (înainte de pandemie), am avut contact cu primii filipinezi. Erau niște oameni extraordinari (am și rămas prieteni), munceau foarte mult și deși îndepilneam aceleași sarcini, ei primeau un sfert din salariul meu. Deși cultura și limba lor au la bază o origine austronasian (Australia + Asia) ne-am apropiat destul de repede și am găsit multe lucruri în comun. Mi-am dorit să merg în Filipine și să înțeleg cât de mult pot din evoluția lor culturală mai ales că pe undeva cred că simțeam o oarecare familiaritate și datorită atitudinii față de politicieni, corupție și modul în care ne judecam țările din care plecaserăm, roase pe dinăuntru de corupție și cu o istorie cel puțin complicată. După prima vizită acolo, am ajuns la concluzia că acele lucruri despre care discutaserăm și le găsisem în comun, erau în mare parte valabile.
O rețetă de succes pentru pierderea democrației și instalarea extremismului: Cultivarea non culturii
Cumva e ironic cât de bine seamănă modelele culturale filipineze cu ale noastre: pe de o parte, conducători ai bisericii sau ai cultelor religioase, pe de cealaltă, starurile concursurilor de miss și mondenități implicate în politică sunt din păcate șabloane societale prezente peste tot în mass-media. Lipsa de modele reale pe care societatea în mod natural nu reușește să le promoveze e evidentă și contribuie la alegeri nesănătoase printre cetățeni. Lipsa de cultură, grobianismul și the shallowness sunt folosite și acolo de către partidele extremiste (din păcate ajunse la putere) pentru a incita la ură, violență și la rasism. Sună familiar? În încercarea abrutizată de a se apropia de cetățeni, sunt folosite aceleași chei narative: colonie, ocupație, sclavie, influență, slugărnicie, ne vindem țara, ne cumpără străinii șamd.
Eroii prăfuiți, lipsa reactualizării lor și mediocrizarea sau amenințarea celor recenți
Cum ziceam și în titlu, lipsa de modele naște monștri: de cum pui piciorul în primul muzeu de istorie din Manila vei afla de Jose Rizal. Jose Rizal este acel erou național de care se agață încă toată pătura culturală și politică a țării ca un model de bune practici care ar trebui să ajute populația să înțeleagă că a existat o identitate filipineză, identitate care a fost în timp confiscată de mari puteri care au cotropit țara. Un erou de neegalat! Un erou executat de marile puteri care sigur nu se va reîncarna niciodată în vreun alt personaj de pe scena politicii actuale! În același muzeu în care este descrisă viața și faptele lui Jose Rizal, la un etaj superior este făcută apologia socialismului și a unei epoci care ar putea salva națiunea.
Oare avem și noi în România eroi de neegalat pe care s-a așezat un vocabular prăfuit și niște cuvinte rostite pompos de partidele aflate la conducere la sărbători naționale care nu bucură pe nimeni? Este personalitatea și sunt faptele lor confiscate și duse în derizoriu? Mediocrizarea lor (unii chiar prin sfințire – tot în mod ironic se întâmplă asta și în Filipine) este exact forma de comunicare ce asigură pentru multă vreme o neegalare în prezent și descurajează acțiuni ferme. Mai mult! Ei sunt amintiți mereu în contexte politice, aproape niciodată culturale, iar pentru învățământ devin niște pagini obligatorii și niciodată niște modele, ceea ce te face să te întrebi: dacă nu îi putem egala de ce am accepta că există în spațiul actual alții noi?
Președintele țării a pornit în Filipine, în numele unui eroism fals, un război sângeros împotriva drogurilor. Din păcate acest război este de fapt unul îndreptat împotriva celei mai sărace pături sociale. Pozând mereu în erou salvator alături de camarilă, ignoră zecile de mii de copii ce trăiesc pe străzi, minore însărcinate și chiar închisori pentru copii: așa zisele centre sociale care sunt adevărate case de tortură. În Manila, minorii nu au voie pe stradă după 10 seara. Dacă sunt găsiți, sunt duși de către autorități în centre unde le sunt încălcate cele mai fundamentale drepturi umane.
Vă puteți imagina deci, ce se întâmplă cu presa în Filipine…
Maria Ressa și subminarea presei
Execuțiile actuale nu mai sunt ca și cele care au ucis pe Avram Iancu sau Jose Rizal. Sunt mult mai „publice” și se întâmplă cu complicitatea mai multor părți din societatea prezentă constant în online.
Maria Ressa, co-fondator al site ului de știri Rappler, care se opune politicii sângeroase a guvernului Duerte, și câștigătoarea premiului Nobel pentru Pace în 2021, a înregistrat nu mai puțin de 90 de mesaje de ură într-o singură oră pe o rețea de socializare. Nimeni nu poate fi pregătit pentru așa ceva!
La fel cum nici în România nimeni nu a fost pregătit sau conștient de cât de grav a fost și este în continuare cazul Emiliei Șercan. Servilismul și controlul presei din România, atât la TV, cât și în online, ar trebui să fie un mare semnal de alarmă pentru societatea civilă!
După cum susținea și Ressa într-un interviu: în online este permisă formarea de clustere unde extremismul se coalizează și poate fi folosit foarte bine de către putere. Și atunci când minciuna este recompensată, adevărul nu mai contează!
Și poate ce e cel mai înspământător și ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult e că acești lideri extremiști vor fi aleși în mod democratic. Ironia face ca după, tot aceste forțe vor demonta complet exact sistemul care a ajutat la alegerea lor.
Curând un studiu a arătat că majoritatea susținătorilor online ai paginii Dianei Șoșoacă sunt conturi din afara României. Printre țările din care provin aceste conturi este și Filipine. Poate fi o coincidență dată de disponibilitatea unei pături sociale sărace din Asia gata să presteze servicii de acest gen, fără să fie conștientă de ce face. Nu putem ști dacă există o legătură sau nu între aceste două entități, dar ce este important de observat este cum se completează sistemele politice corupte în manipularea adevărului și transmiterea informației.
Filipine – resurse nelimitate și pitoresc marin
Dacă reușiți să treceți peste o realitate mai greu de digerat în orașele mari și ajungeți în zone „rurale”, departe de centralitatea toxică, o să dați de cu totul o altă lume. La fel ca și la noi, dacă supraviețuiești drumurilor sparte sau infrastructurii defectuoase și te ambiționezi să ajungi într-un parc național, sigur n-o să regreți!
Probabil cel mai frumos peisaj marin care poate fi văzut în Asia este în Filipine și datorită faptului că este încă păstrat departe de o poluare excesivă. Încă neîmblânzit, arhipelagul din partea vestică a țării este primitor, cu oameni foarte deschiși și bucuroși de orice străin. Există și zone cu resorturi de lux, dar dacă vrei să descoperi localul nu ar trebui să apelezi la ele, iar un avion din Manila la Puerto Princesa și apoi o cazare undeva aproape de o plajă este ceea ce poți lua în considerare.
Zona turistică filipineză a fost extrem de afectată de pandemie și multe familii care trăiau doar din turism au fost nevoite să se relocheze pe perioada lock down-ului. Cu o bărcuță care pentru câțiva euro te duce pe orice insulă aproape goală, o să ajungi față în față cu un peisaj care te obligă să îți relaxezi creierul și să te uiți spre un orizont perfect albastru care te va face să nu îți mai auzi gândurile.
Dar dacă te hotărăști să faci asta și îți dorești o depoluare cinstită și garantată, îți sugerez să nu deschizi des, cel puțin pe perioada vacanței, nici un site de știri sau vreo rețea de socializare.
