AcasăPerspectiveÎn ce măsură suntem...

În ce măsură suntem încărcați de trecutul nostru chiar și atunci când părăsim Europa? Românii și Indonezia, în 2023.

Înainte să vin a doua oară în Asia pentru o perioadă nedeterminată am început să citesc o culegere de studii de imagologie. Imagologia, o știință care propovăduiește cunoașterea altor popoare prin istoria ideilor și a miturilor lor, prin folosirea limbii și istoria artei m-a făcut să renunț la romane sau text beletristic în favoarea căutării unor posibile răspunsuri la reacții sociale și de comportament pe care le avem atunci când schimbăm total peisajul.

Viorica Bold (Kesiman Kertalangu, Bali – Indonesia)


Deși foarte asemănătoare, ar zice românii, popoarele asiatice sunt pe atât de diferite pe cât e Asia de lungă și de lată! Anul acesta (cumulat cu câteva luni din finele anului trecut), am ajuns aici, în Indonezia, o a doua casă, pentru a doua oară în ultimii cinci ani. După ce în 2019 am trecut prin Java (Jakarta și o parte din estul ei – Jogja și Salatiga), acum drumul s-a oprit în Bali, acest tărâm mediatizat puternic și care se bucură de un marketing global considerabil.

Revenind la cunoașterea prin experiență și teorie, constat din păcate, că studiul imagologic pe care îl parcurg nu îmi răspunde încă la niște întrebări care mă chinuie încă din 2013 când am ajuns pentru prima oară în Asia de SE.

Una dintre ele ar fi: De ce românii se adaptează atât de greu la nou? Să fie oare atât de versatilă și de vie încă în memoria noatră, moștenirea noastră comunistă? Atât încât o ducem cu noi în bagaj și nici nu ne dăm seama, igorând multitudinea de informații și posibilități de a învăța cu care venim în contact în aceste lumi cu totul fascinante pentru noi?

De multe ori am încercat să mă pun în pielea celor care vin aici pentru prima oară și nu au călătorit foarte mult și am încercat să le înțeleg reacțiile și modul de a relaționa cu acest mediu. De multe ori, oricâtă bunăvoință aș avea, nu reușesc să trec peste frustrări sau chiar rușine atunci când vin în contact cu anumie comportamente ale semenilor mei aflați aici în vacanță.

De ce suntem atât de supărați în vacanțe exotice?

Pentru cineva din Europa e de înțeles că primul contact cu clima mult prea caldă și umedă, fusul orar și alimentația sunt niște șocuri care au nevoie de un efort susținut de adaptare. Cu toate astea, europeni mai umblați par a se descurca altfel decât noi. Sunt mai relaxați, mai veseli, nu simt nevoia să se certe sau chiar acceptă sitiuații dificile în ideea că pot învăța ceva din ele. Pășesc calm, nu se simt furați constant, nu sunt suspicioși în orice situație. Refuză politicos lucruri care le sunt oferite sau gândesc mai atent unele alegeri. Își lasă copiii mai liberi și îi îndeamnă să se apropie de natură și animalele cu respect, nu cu frică sau chiar panică și nu sunt stresați de boli incurabile sau știri false. Se informează mai corect și sunt și mai greu de păcălit de către samsarii clasici ai Asiei. Într-un cuvânt, vizibil se simt mai bine și se bucură mai tare de concedii sau experiențe.

Indonezia, harta administrativă / Foto: www.nationsonline.org

Grupurile de informare românești de pe Internet legate de viză, călătorii, cazări sau experiențe sunt și ele pline de aceleași „boli”: complexe de superioritate (da, luăm cu noi acel toxic naționalism pe care l-am etala dar nu prea avem unde, pentru că nu prea e nimeni curios de unde e România și cât de tare e alcoolul la noi sau cât de bună e brânza de oaie).

La fel, lipsa de experiență în a călători dincolo de Europa în general, se simte sau cel puțin eu o simt încă de la primele cuvinte pe care le rostește un român aflat în Asia.

În mod ironic, acum 30 de ani, noi eram cei care erau ridiculizați de alții „mai civilizați” decât noi. Veneau francezii cu ajutoare în 90, veneau nemții să cumpere lucruri tradiționale, ba câțiva din sfere mai înalte au cumpărat și proprietăți la noi ca să „simtă că s-au întors în timp.”

Cu toate astea, am uitat. Am uitat umilințele de prin vest din primii ani când am scăpat de sălbăticie și am dat de bancomate, fructe pe care nu am știut să le mâncăm, bilete de bus de la automat pe care n-am știut să le folosim, ne-am pierdut la metrou în Paris sau am cumpărat toate dulciurile de pe raft din magazin că nu mai văzusem și am vrut să le gustăm!

Am uitat sau nu știm să facem corect legătura între ce am trăit traumatizant ca nație și ce ar trebui să facem acum ca să estompăm acele complexe. Ar trebui deja să știm să învățăm generațiile următoare să nu repete aceleași greșeli sau să nu judece superficial, să accepte mai ușor diferențe și să caute ineditul ca pe ceva care îmbogățește, nu care te face superior!

Tot în mod ironic, România are o rată enorm de mare a emigrației. Românii sunt peste tot!

Și cu toate acestea duc cu ei verile de la Mamaia din anii grei, unde mâncarea de la restaurant era proastă și scumpă și serviciile erau execrabile pentru că alte variante nu existau. Toti acei ani barbarici în care chelnerii nu serveau, te educau sau mâncai cu silă orice pentru că era gătit fără o minimă atenție se reflectă acum în suspiciuni: „Oare cum e aici? Mâncarea asta e comestibilă? Adică se servește curat? De ce sunt murdare bucătăriile? Să nu mâncăm fructe fără coajă! Au fost sigur ținute în soare! O să ne îmbolnăvim! Cineva a zis că aici gheața are ecoli. Să nu beți nimic cu gheață!” șamd.

Pagodă din Indonezia / Foto: pixabay.com

E și asta o moștenire comunistă”, mi-am zis, încercând să îmi salvez compatrioții din punct de vedere moral atunci când mai citesc câte un sfat despre cum să nu se mânânce din locuri unde nu există normele de igienă dorite.

E greu când de acasă vii cu niște bagaje să sari foarte rapid peste bariere mentale și să te adaptezi. Când mama ți-a zis mereu că țiganii nu sunt oameni și că ce e colorat la piele nu e bun, când ura și xenofobia au fost la ele acasă generații la rând, când doar ce a fost în satul tău „se numește mâncare” și tot mama face cea mai bună ciorbă patriarhală ajungi să confunzi încă de mic valoarea și tradiția națională cu superioritatea și aroganța. Doar așa ajungi mai târziu să simți că ești mai bun comparativ cu alte nații.

Totuși de unde atâta intoleranță, atâtea mituri urbane negative, false probleme și lipsă de informare?

Știm cum se informează majoritatea românilor așa că pe jumătate am răspuns la întrebare… dar totuși? Suntem doar noi, moștenirile noastre și lipsa noastră de experiență, sărăcia, lipsurile, foamea și trecutul nostru neomenos de vină? Sau mai e ceva în sistem care nu își face treaba?

MAE – o istorie nesfârșită a nepăsării

Ministerul Afacerilor Externe (MAE), această instituție reformată aproape deloc, vizibil înfometată după trecut și vechile obiceiuri de care nu mai scăpăm în a angaja oameni și a scoate posturi în stil clasic, se vede și aici și mai ales se simte! Pozele de pe pereții ambasadelor din 1980 îți dau de înțeles că relațiile diplomatice datează tot de atunci.


Ministerul Afacerilor Externe al României: Condiții de călătorie în Indoneziahttps://www.mae.ro

Din păcate, în Asia, MAE informează trunchiat sau uneori chiar eronat populația pentru care lucrează. Consulii sunt puțini (sau în anumite cazuri nu sunt deloc) și mulți nu au experiență suficientă în a rezolva cazuri urgente dintre cele mai mărunte de la acte pierdute la reînoire sau furturi de bunuri. Și totuși statul român încă pompează bani în această instituție de care ținem cu dinții în forma actuală și pe care nu vrem nicicum s-o reformăm. Doamnele funcționar de la ambasadele din România sunt la fel ca și cele din alte instituții alte statului român: neinstruite, nepoliticoase, neprofesionale!

Ani de zile am mers în Asia în diferite țări și am ales să aplic pentru vize acolo decât să calc în ambasadele din România. Pare o poveste exagerată dar, din păcate, nu e. Așa că ce să mai vorbim de niște informații corecte pe care să le poată primi cineva care vine aici sau campanii de awareness legate de adevăratele riscuri la care se pot supune călătorii? (Ex.: e destul să scrii pe mae.ro, mic de tot pe ultimele rânduri că ești sfătuit să ai o poliță de sănătate încheiată, decât să faci românul conștient că trebuie să o aibă, pentru că sistemul de sănătate din Asia de Sud-Est e total diferit de ce e la noi și e posibil să nu ai acces la multe facilități sau tratamente și poți fi chiar în pericol!).

Și totuși de ce să mergem în Indonezia?

Cum zicea un prieten zilele trecute: A trip to Bali will not cure your past toxic relationships! Indonezia are acest branding de „healing ground” în spatele căruia se ascunde de fapt tot o marfă: capcana în care au căzut din nou capitaliștii înfometați de consum și cunoaștere la superficial. (Și de data asta nu doar români.)

  • Cu toate astea ceea ce poate fi intr-adevăr vindecător aici, foarte pe scurt:

Natura – Indonezia e o țară cu 18.110 insule. În câteva luni poți vedea maxim 10 și alea doar pe scurt. Capătul lumii și întâlnirea cu un Ocean cald și plin cu vietăți colorate pe care poți să le admiri la infinit și unde poți da mâna cu luna e posibil să se scurgă în conștiință și să o purifice pentru multă vreme.

Mâncarea – dacă reușim să scăpăm memoria de teama chelnerului-demon de la Marea Neagră din anii 80/90 și poate chiar mai recent și de bucătăriile sau restaurantele dezastroase și scumpe putem să pășim și în locuri unde totul se gătește pe un cărucior cu patru roți, lângă un troturar și să încercăm ceva nou. Indonezienii mănâncă sănătos și au (comparativ cu alți vecini de mai la Nord) destul de multe variante de plante rădăcinoase pe care le gătesc. Folosesc cartoful, kassava în mai multe variante și le cultivă în zonele montane, iar baza e orezul, legumele prăjite și câteva variante de carne cu care suntem și noi obișnuiți. Sambalul e un sos iute folosit aproape lângă orice mâncare și există câteva rețete specifice care amestecă fructele cu carnea sau fructele de mare cu tăiței sau orez prăjit.

Cultura și religia – dacă înțelegem că yoga nu e un sport sau un hobby și e parte dintr-o cultură și învățăm să ocolim marketingul, o să vrem să descoperim temple! Dar nu neapărat pentru poze pe instagram sau fb ci pentru istoria lor. Bali este de exemplu o insulă a contrastelor de acest tip care își pierde tot mai mult din farmec datorită invaziei de guru europeni care preiau superficial din partea religioasă și o transmit mai departe tot sub formă de consum dar care luptă să își păstreze o identitate aparte. La vest Sumatra și Java sunt insule unde predomină religia musulmană. La est, Lombok sau West Nusa Tengara, la fel. Bali rămâne așadar o enclavă, cu o religie predominant hindu de rit polinezian care este cred eu, principalul motiv pentru care atrage atât de mult ochii vesticilor însetați de luxuriant.

Templu din Indonezia / Foto: pixabay.com

Templele sunt la fiecare pas și aproape în fiecare casă, ofrandele cu flori inundă trotuarele iar templele sunt clădite din piatră vulcanică neagră pe care cresc de un verde țipător sute de feluri de mușchi bucuroși de umezeala constantă. Chipurile zeităților nu sunt umane și sunt aproape de fiecare dată reprezentate altfel având roluri de spirite bune care trăiesc la un loc cu cele rele și pe care trebuie să le mulțumești cu diferite ofrande pentru a menține un echilibru universal.

Un itinerariu al templelor din Bali ar fi un ghid bun pe care o instituție de stat care se ocupă cu promovarea altor culturi și care are în subordine ambasadori culturali, ar trebui să o facă pentru cetățenii ei. Un itinerariu care ar oferi o variantă mai aproape de istorie pentru cei interesați.


Multe alte informații despre Asia care ar fi utile stau și ele din păcate departe de contribuabilii și așa osteniți de rate și taxe. Dar cine să le facă? Suntem mult mai interesați de lupte interne decât să descoperim alte lumi sau să reformăm sisteme pentru românii aflați în afara granițelor noastre.

Peste alte două luni mă voi întoarce înapoi în România și nu cu regret, poate doar cu nostalgie! De fiecare dată când vin acasă de aici încerc să împart cât de mult pot din calmul localnicilor, să povestesc despre profesionalismul turistic cu care sunt tratați oaspeții și nu în ultimul rând să promovez ideea de egalitate în spirit între nații. Prin asta încerc să conving cât mai mulți colegi din mediile diferite în care lucrez că mai avem mult până să ne auto-intitulăm „cel mai ospitalier sau cel mai tolerant popor!”


Cu speranța că în timp vom învăța să ne bucurăm și de substanță nu doar de marfă și știind că una din principalele curiozități românești este cea legată de mediul culinar, vă invit la final să citiți acest pannel informativ despre frunzele de Papaya folosite în general în mâncarea asiatică din zona Singapore, Malaezia și întinsa Indonezie.


- Publicitate -

spot_img
spot_img

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

De același autor

Dincolo de Inteligența Artificială: Spre o lume nouă, super-accelerată!

La mijlocul acestui an Nvidia a lansat primul chip care executa...

Ziua morților / Dia de los muertos, Hanal Pixan, Yucatan, Mexic

Ziua morților în Mexic e o sărbătoare națională atât de importantă...

Reflexul Gepetto

Aflată încă în stadiul de fetus, tehnologia AI își caută drumul...

- Sponsorii noștri -

spot_img

Citește și

Dincolo de Inteligența Artificială: Spre o lume nouă, super-accelerată!

La mijlocul acestui an Nvidia a lansat primul chip care executa 1 trilion de operațiuni pe secundă. În urma cu numai doi ani, computerele Google puteau executau „numai” 130 bilioane de operațiuni.În timp ce viața fiecăruia dintre noi se derula într-o rutină ordinară, cea computațională creștea extraordinar,...

Ziua morților / Dia de los muertos, Hanal Pixan, Yucatan, Mexic

Ziua morților în Mexic e o sărbătoare națională atât de importantă pentru cultura mexicană, încât multe instituții, școli și companii private oferă zile libere angajaților lor pentru a putea sărbători alături de familie și comunitate. Sărbătoarea începe cu aproape 6 zile înainte de 1 noiembrie și are forma...

Reflexul Gepetto

Aflată încă în stadiul de fetus, tehnologia AI își caută drumul spre certificarea nașterii, aparent sprijinindu-ne evoluția, dar concomitent calibrându-și prestația până va fi în măsură să determine la un moment dat renașterea fiecăruia dintre noi. De aceea, domeniul elaborării legilor ar trebui nu numai ferit de implicarea...

Ungaria tensionează relațiile cu NATO: Absență la summit-ul de la Budapesta și colaborări controversate cu Rusia și China

Miercuri, 30 octombrie, la Budapesta a avut loc summitul NATO. Reprezentanții maghiari nu au participat la întâlnirea cu ambasadorii și consilierii militari ai NATO, unde era planificat să se discute despre legăturile Ungariei cu Rusia și China. Potrivit publicației americane Politico, relațiilor dintre Ungaria și NATO sunt aproape...

Porturi strategice, pariuri geopolitice în Sri Lanka: China își extinde influența în Oceanul Indian

Să începem cu câteva condiții pe care trebuie să le îndeplinești dacă vrei să petreci câteva săptămâni în Sri Lanka: dacă ești plictisit de locațiile instagramabile care apar repetitiv din aceleași locuri exotice, scumpe și greu accesibile; dacă vrei să zbori direct din România la un preț rezonabil, cu...

“Noul” regim migratoriu de la Berlin și victoria AfD din Est

Atentatul de la Solingen a schimbat multe în politica migratorie de la Berlin. Guvernul s-a văzut nevoit să ia măsuri urgente (deși oarecum tardive) pentru a-și mulțumi electoratul și așa extrem de nemulțumit din alte cauze - în principal deoarece coaliția nu și-a respectat promisiunile, preferând disensiunile...