AcasăEditorialZidul chinezesc al Berlinului

Zidul chinezesc al Berlinului

Energia – miză a războiului, dar și cheie a păcii mondiale – ar trebui să impună o politică de finanțare prioritară eforturilor de înarmare ce preocupă din nou cancelariile mondiale azi.

Una dintre marotele globale ale ultimelor decenii a fost poluarea și efectele ei climatice ireversibile. Preocuparea ecologică a statelor dezvoltate a strâns pâclă și bani în Estul planetei, mutând zidul berlinez lângă cel chinez pentru a apăra – de această dată – de nocivitatea producției industriale, seninătatea și bunăstarea septică a Occidentului. S-a dovedit că această apărare a finanțat indirect obsesia imperialistă moștenită de Putin și constatăm cum ea poate fi și fitilul unor conflicte ce mocnesc incandescent pe alte meridiane. Conform morfologiei răului însă, războiul din Ucraina – ce va zgudui economia rusă și ucraineană, alături de cea europeană – va conduce cel mai probabil și la demolarea necesară a acestui nou zid mondial.

Cheltuim azi energie nu numai pentru extragerea poluantă a hidrocarburilor și minereurilor, dar și pentru a le furniza din depărtate colțuri ale lumii, către centrul ei consumist. Conținutul unui cargo de zăcământ are mai mult de un sfert din prețul său costuri de transport. Proporția nu-i la fel de aberantă precum cea cheltuită cu întreținerea angrenajului birocratic menit să distribuie sănătate și protecție pentru pacea socială vestică, dar denotă o crasă ineficiență pe care necesara civilizare ecologică a societății umane n-o mai poate tolera.

Privind totuși optimist către viitorul încă îndepărtat în care SpaceX va reuși să ancoreze „velierele cosmice” purtătoare de zăcăminte extraterestre în porturile noastre pământene, liderilor actuali ai lumii etic-dezvoltate le este pusă chiar acum pe masă soluționarea efectelor ultimei diviziuni a muncii strategizată de predecesorii lor ce au impus în anii ’70 dominația globală a petro-dolarului. Precum recenta pandemie a reușit să-i împingă către o accelerare a digitizării, pericolul dependenței globale de imprevizibilul tandem sino-rus este în măsură să genereze revirimentul tehnologiilor de producere alternativă a energiei. Ba mai mult chiar, să le elibereze, precum munca digital-descentralizată, de consumul energetic individual alimentat din surse centralizate. Energia „la purtător” poate readuce dispersia actualei diviziuni globale a muncii către fostele state dezvoltate, aflate azi într-o stagnare evolutivă generată de încă copleșitoarea dependență tehnologică față de industriile „murdare” din Est.

Însoritele coaste medireraneene, talazurile nordice, Bora, Mistralul și bazinul hidrografic al Europei Centrale pot contribui într-o oarecare măsura la această descentralizare, însă fructificarea ei presupune disponibilizarea energiei în cantități pretabile revitalizării industriilor locale printr-o infrastructură speculativă de distributie. Și cum industria „noului petrol” reprezentat de bateriile electrice se traduce tot prin perpetuarea dependenței mondiale de zăcămintele estice de paladium, antimoniu și cobalt, rămâne ca tehnologiile de capsulare energetică, stocarea și transportul hidrogenului, rețeaua micro-reactoarelor nucleare, popularizarea comercială a fuziunii de inerție și a biocombustibililor de a 3-a generație – activități pe care firmele vestice le domină încă – să capteze interesul politic al decidenților care deocamdată finanțează prioritar tot înarmarea. Pentru aceasta însă, ar trebui în prealabil să se imunizeze și ei față de virusul imperialist, care chiar dacă se manifestă deocamdată doar prin simptome de tip „soft-power”, rămân la fel de periculoase pentru pacea mondială.

În cele din urmă, acum treizeci de ani, nici Rusia, nici China nu păreau o amenințare la adresa ei precum, iată, o reprezintă azi.

Laurențiu Stan

- Publicitate -

spot_img
spot_img

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

De același autor

Indonezia: între dictatura lui Suharto, Islam și BRICS+

În timp ce Nordul global (nord-atlantic) se gândește la ce se...

România și Transnistria: O datorie neîmplinită

Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la...

Erdoğan versus Assad – game over

Imediat după 7 octombrie 2023 am scris un articol intitulat “Netanyahu...

- Sponsorii noștri -

spot_img

Citește și

Cum urmează să folosească Rusia problema plății gazului transnistrian în următoarele alegeri din Republica Moldova

Criza transnistriană a gazului se prelungește din cauza complexității problemelor de ordin strategic și politic ale zonei. Pe măsură ce părțile implicate nu reușesc să ajungă la un numitor comun, timpul trece în defavoarea locuitorilor. Pe data de 1 ianuarie 2025, transportul de gaz a fost sistat...

Indonezia: între dictatura lui Suharto, Islam și BRICS+

În timp ce Nordul global (nord-atlantic) se gândește la ce se va întâmpla după 20 ianuarie, „revenirea pe tron” a lui Trump, la alegerile din Germania sau la depășirea diverselor crize europene, polul opus (să-i spunem Estul ori Sudul global), deci statele BRICS+, își urmează propriile obiective:...

România și Transnistria: O datorie neîmplinită

Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la aproximativ 706.000 la 465.000 de locuitori. Acest declin este atribuit unor factori precum emigrația, natalitatea scăzută și îmbătrânirea populației. Un recensământ oficial nu a mai fost făcut din 2015, însă Comitetul de Statistică din Transnistria publică ocazional...

Erdoğan versus Assad – game over

Imediat după 7 octombrie 2023 am scris un articol intitulat “Netanyahu vs. Hamas: game over?” Acum, un an mai târziu, scriu iarăși despre o confruntare din Orientul Mijlociu, fără a mai adăuga vreun semn al întrebării. De această dată, în ziua de 7 decembrie 2024, Recep Tayyip...

Wind of Change: Germania la 35 de ani de la căderea Zidului

Început de decembrie 2024 - nu doar România se află la răscruce de vânturi: și Germania (surprinzător, dar adevărat), trece printr-o perioadă tulbure. Volkswagen este în cădere liberă, guvernul a căzut deja, coaliția s-a destrămat, iar alegerile din februarie sunt așteptate cu neliniște - partidul de extremă...

Profeții noilor ultranaționalisme: de la AfD și Höcke la Călin Georgescu

Ce a lipsit scenei politice românești în ultimii 35 de ani? In mod decisiv, figura unui profet. Un prooroc al unei glorii viitoare, atât de râvnite… Călin Georgescu a ajuns pe nesimțite în turul 2 al alegerilor prezidențiale din România anului 2024. Incredibil, dar adevărat. Un candidat ce...