Una din uneltele favorite ale dictatorilor, antidemocraților și regimurilor totalitare este rescrierea istoriei.
Împreună cu cenzura, rescrierea istoriei face minuni în prostirea maselor. Cu repetarea unui mesaj mincinos „ad nauseam”, până când și Propagandiștii ajung să îl creadă.
Rescrierea istoriei poate lua amploarea unui proiect național când dictatorul o ia razna. Astfel el se va identifica pe rând cu eroii neamului, sau mai bine zis se va arăta că eroii neamului au vrut să facă taman ce face el. Ceaușescu era pe rând ba Mircea (cel Mare, că „Doamne, feri!” să fie cel Bătrân) ba Ștefan, ba Mihai Viteazul.
Amploarea unui proiect de rescriere a istoriei poate merge de la ștergerea din cărți a numelui sau pozelor unui fost membru de partid devenit indezirabil, calificarea lui (sau a ei) drept sabotor sau deviaționist, până la lichidarea fizică. Stalin, în anii 30, este exemplul de manual, iar descrierea orwelliană e doar o transpunere literară.
Ceea ce face acum Putin cu povestea Ucrainei controlată de „naziști”, pe care el o „denazifică”, trece de limitele grotescului și nu are nici o șansă de succes în secolul 21.
În secolul 21 nu se mai poate rescrie istoria cu ștersături, minciuni si adăugiri.
Dan Cazacu
