Imperialismul de tip modern bazat pe strategia dominării prin metode soft-power, marchează și azi mapamondul. Nu numai US, Rusia și China – principalele forțe militare mondiale – dar și alte foste puteri globale precum UK-ul, Franța, Spania, Portugalia și Turcia, încă îl perpetuează. Totuși e bine că numai în trei dintre aceste state găsim o conducere de tip autocrat (Rusia, China și Turcia) și că numai cel putinist este – până acum! – vădit revendicativ-expansionist.
Putin și-a făcut încă din 2004 public cunoscută intenția de a nu accepta niciun fel de influență străină în spațiul ex-sovietic. Consecvent acesteia, a mimat cât a putut democrația și metodele politice moderne, însă nu a ezitat să le încalce apelând la cele mai multe intervenții militare directe ale unui stat în secolul XXI, prin atacurile armate din Cecenia, Abhazia, Transnistria, Osetia, Crimeea, Donețk, Luhansk și recent din Ucraina, atunci când i-a fost amenințată această poziționare. Fermitatea și reacția armată i-au adus susținerea internă dovedită prin cei peste 20 de ani în postura de șef suprem al Rusiei. Asta chiar dacă ultima invazie din Ucraina ar putea fi idelogic comparată cu temeiul pe care românii l-ar invoca pentru a-și recupera vatra strămoșească a Romei de pildă.
Numai că anecdotica anterioară ar putea deveni o reală problemă dacă mentalitatea putinistă ar (re)înfierbanta disputele teritoriale deocamdată mocnite din diferitele colțuri ale lumii: Cipru, Gibraltar, Irlanda de Nord, Basarabia, Kosovo, Regiunea Narva, Gaza, Ceuta, Melia, Taiwan, Guantanamo, Kashmir, Golful Tonkin, Timorul de Est, Insulele Etorofu, Golful Persic, Rio Quarai, Zona Atacama, fără să fi epuizat aici depozitele de dinamită pe care „fitilul Putin” le poate reaprinde la nivel mondial.
Din această cauză mi se pare că principala miză a conflictului armat din Ucraina este eradicarea definitivă din discursul politic internațional a pretențiilor teritoriale bazate pe argumente etnice. Este nu numai o ideologie anacronică secolului care a demonstrat că societățile pluri-etnice pot conviețui pașnic pe baza contractului civil și a comuniunii de valori umaniste, dar și singurul minus al cunoașterii istorice pentru că poate astfel întoarce întreaga omenire la mentalitatea fățiș-imperialistă impusă prin forța armelor.
Ori asta, tot istoria ne poate arăta – de astă dată pozitiv – că nu ne mai putem permite.
Laurențiu Stan
