AcasăEditorialRusia, din nou sub...

Rusia, din nou sub papucul unui lider „tătuc”

Pe noi rușii ne-au obisnuit cu „operațiunile militare speciale” încă de prin 1700. Pe atunci nu justețea comunismului cu care au încălecat o treime din Europa, ci cea a luminaților țării drept-creștini venea să „elibereze” diverse alte popoare ca și pe ucrainieni acum opt ani.

De altfel, de-a lungul istoriei, rușii s-au războit nu numai cu noi, dar și cu tătarii, suedezii, lituanienii, austriecii, danezii, olandezii, spaniolii, francezii, polonezii, chinezii, turcii, nemții, italienii, japonezii, finlandezii, cecenii, georgienii și sirienii, pentru recunoașterea măreției lor mondiale. Și am enumerat aici numai popoarele cu care au avut conflicte armate oficial recunoscute, fără a menționa intervenția mascată a armatelor lor protectoare te miri pe unde, chiar și pe alte continente.

Ar fi simplu să conchidem că pornirea lor belicoasă este o trăsătură comună marilor puteri. Poate așa și ar fi dacă doar am compara-o cu a altor câteva, însă retrospectiv istoria ne arată că au rămas până azi singura (pretinsa) putere mondială care, permanent de-a lungul mai multor secole, a produs beligeranță invocând desueta sintagmă a „spațiului vital” necesar apărării sale teritoriale. Până chiar și americanii, care chiar se mențin de aproape un secol în topul (real al) puterilor mondiale, au adoptat partitura „jandarmului global”.

Începând cu Petru (al lor) cel Mare, rușii au ales până azi să ucidă pentru ca să se apere. Este dovada unui complex psihologic național pe care rușii l-au dezvoltat în aspirația lor istorică de a-și depăși înapoierea în care majoritatea a trăit mereu. Chiar și atunci când au semnat ca învingători tratatele de pace.

Permanent rușilor le-a lipsit mentalitatea modernistă care a transformat pe alte meridiane prosperitatea în civilizație. Aceasta este în profunzimea sinelui contradicția majoră de care „mujicul încălțat” n-a reușit încă să se scuture nici azi. A preferat să se lase mereu – în ciuda eforturilor atâtor co-naționali moderniști care au contribuit la civilizația universală – halucinat fie de dogmele religioase ori politice în voga, fie de fatalitatea unui destin național anacronic, atras de lideri „tătuci” ce i-au înfrânat maturizarea ca popor.

Paradoxal, Putin este – poate cu excepția lui Gorbaciov care nici acum nu putem știi dacă de fapt n-a derapat către liberalism din perspectiva „perestroicii” sale – singurul lider începând cu Petru cel Mare, până la Hrușciov cel cu Pantoful, care a semnalat inițial altă abordare asupra civilizării acestui conglomerat social numit națiunea rusă. Înclin să cred că și dacă a fost vreodată sincer în acest demers, nu mai are azi cum să își aducă contribuția la saltul istoric pe care rușii vor fi obligați să îl facă către secolul XXI, decât prin dispariția sa. Măcar din istoria actuală.

Laurențiu Stan

- Publicitate -

spot_img
spot_img

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

De același autor

România și Transnistria: O datorie neîmplinită

Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la...

Erdoğan versus Assad – game over

Imediat după 7 octombrie 2023 am scris un articol intitulat “Netanyahu...

Wind of Change: Germania la 35 de ani de la căderea Zidului

Început de decembrie 2024 - nu doar România se află la...

Profeții noilor ultranaționalisme: de la AfD și Höcke la Călin Georgescu

Ce a lipsit scenei politice românești în ultimii 35 de ani?...

- Sponsorii noștri -

spot_img

Citește și

România și Transnistria: O datorie neîmplinită

Între anii 1990 și 2019, populația Transnistriei a scăzut de la aproximativ 706.000 la 465.000 de locuitori. Acest declin este atribuit unor factori precum emigrația, natalitatea scăzută și îmbătrânirea populației. Un recensământ oficial nu a mai fost făcut din 2015, însă Comitetul de Statistică din Transnistria publică ocazional...

Erdoğan versus Assad – game over

Imediat după 7 octombrie 2023 am scris un articol intitulat “Netanyahu vs. Hamas: game over?” Acum, un an mai târziu, scriu iarăși despre o confruntare din Orientul Mijlociu, fără a mai adăuga vreun semn al întrebării. De această dată, în ziua de 7 decembrie 2024, Recep Tayyip...

Wind of Change: Germania la 35 de ani de la căderea Zidului

Început de decembrie 2024 - nu doar România se află la răscruce de vânturi: și Germania (surprinzător, dar adevărat), trece printr-o perioadă tulbure. Volkswagen este în cădere liberă, guvernul a căzut deja, coaliția s-a destrămat, iar alegerile din februarie sunt așteptate cu neliniște - partidul de extremă...

Profeții noilor ultranaționalisme: de la AfD și Höcke la Călin Georgescu

Ce a lipsit scenei politice românești în ultimii 35 de ani? In mod decisiv, figura unui profet. Un prooroc al unei glorii viitoare, atât de râvnite… Călin Georgescu a ajuns pe nesimțite în turul 2 al alegerilor prezidențiale din România anului 2024. Incredibil, dar adevărat. Un candidat ce...

Strigătul neputincios al unui fost votant român

Îmi recunosc neputinţa. Ieri după-amiază, când au început să curgă apelurile către cei din diaspora canadiană şi americană să meargă să o voteze pe Elena Lasconi, am simţit pentru prima data şocul ca un pumn în plex. Dar nu am putut face nimic, iar cum nu am...

Călin Georgescu, o ascensiune enigmatică

Prima oară am auzit de Călin Georgescu în 2014, urmărind dezbaterile think-tank-ului elitist reunit sub numele „Clubul de la Roma” și care ajunsese pe atunci cel mai vizibil for mondial ce propunea printre altele Distributismul ca alternativă la Capitalism pentru evitarea întoarcerii la Socialism. O alternativă valoroasă...