AcasăEditorialBerlinul și mobilizarea pentru...

Berlinul și mobilizarea pentru refugiații din Ucraina

Autor: Dorina Achelăriței

Ieri am ajutat zecile de voluntari ce au dat curs diverselor apeluri apărute pe rețelele de socializare. Se așteptau mii de refugiați din Ucraina, au ajuns câteva sute. De la orele 14:00 până la 22:00 am asistat la o mobilizare extraordinară de forțe.

Imediat ce am ajuns la Gara Centrala din Berlin, am urmărit steagurile ucrainene și m-am îndreptat spre biroul improvizat la nivelul inferior. Am întrebat cum pot ajuta și cui trebui să mă adresez. Mi s-a spus că nu există coordonare centralizată și fiecare contribuie cum și cât poate. Le-am spus că în cinci zile voi fi în România, dar până atunci vreau să ajut cât pot și aici, la Berlin.

Erau deja instalate mese cu alimente, gustări calde sau reci, toate împachetate, mere, banane, dulciuri. Un alt colț era amenajat pentru cei ce aveau nevoie de produse igienice și haine.

În primul rând, trebuia organizată primirea celor ce aveau sa ajungă la Berlin dintr-o clipă într-alta. Cei ce doreau să-și continuie voiajul spre alte orașe, trebuiau îndreptați spre ghișeul Deutsche Bahn, care pune la dispoziție bilete gratuite, cei ce voiau să rămână la Berlin trebuiau să facă uz de autobuzele municipale și să se cazeze în centrele de primire. La început am fost rugați să așteptăm călătorii pe peron, pentru a le arăta direcția corectă.

În timpul după-amiezii ni s-au alăturat din ce în ce mai mulți oameni: se apropiau și întrebau „cum pot să vă ajut?” Le dădeam veste de culoare galbenă și le spuneam că trebuie să se posteze în apropierea scărilor, pentru a direcționa persoanele spre autobuze. Cei ce vorbeau rusa erau și mai căutați: pe ei îi poziționam mai strategic, pentru a oferi informații în mai multe limbi.

După sosirea trenului și primirea călătorilor, am fost imediat întrebată de un alt grup de voluntari dacă mă pot ocupa de încă o sarcină. Prezenți erau și reprezentanți ai Senatului Berlin – era vorba de organizarea transportului spre centrele de primire. Refugiaților le trebuia indicat cum să ajungă la autobuze, care nu erau nici pregătite, nici suficiente ca număr.

La ora 19:00 se așteptau 700 de persoane, au venit vreo 200. Însă ieșirea era plină de persoane care ofereau cazare. La început, Senatul nu a fost de acord cu această soluție alternativă, dar văzând că locurile disponibile în centre n-ar fi fost suficiente, au consimțit.

Am grupat translatorii, iar fiecare familie ce ajungea și spunea că nu dorește să meargă la centru era ajutată să-și găsească o locuință, printre cei ce erau de față. Fiecare oferea ce putea: o cameră, 2, 3. Pentru o familie, o mamă și 1, 2, 3 copii. Unii își ofereau mașinile pentru a transporta orice oriunde. Mulți dintre refugiați nu erau nici ucraineni, nici albi, ci afghani sau bangladeshi cu pașaport ucrainean – dar asta nu schimba atitudinea eventuale gazde!

Împreună cu rusul aflat în posesia unui megafon am găsit locuințe tuturor celor ce le voiau. La sfârșit, încă mai erau gazde cu locuințe disponibile. Le spuneam sa aștepte următorul tren sau să revină în următoarele zile.

Printre cei ce făceau sandvișurile era și un libian ce fugise din patria sa anul trecut – iar acum ajuta alte persoane în fugă de război. În zilele următoare s-ar fi alăturat și Malteser sau Crucea Roșie mării de voluntari, deși eu cred că ne-am organizat oricum destul de bine așa, în mod neoficial.

Până acum, peste 3500 de persoane au ajuns în Germania, iar numărul este în creștere. A fost creat un grup de Telegram în care se anunță sosirile la Gara Centrală, de Est și la Autogară. Cine poate ajuta sau poate aduce produse alimentare și apă, este mereu binevenit. Solidaritatea exprimată până acum este extraordinară.

Și totuși, am fost înștiințați că Poliția Germană triază refugiații la granița cu Polonia: doar cei albi și cu pașaport ucrainean pot trece în Germania. Dar ceilalți? De ce această discriminare? Afganii nu fug și ei de război? Există războaie bune și războaie rele? Refugiați buni și răi? Din câte știu eu, nu!

- Publicitate -

spot_img
spot_img

Cele mai citite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

De același autor

Butonul rusesc

În seara asta nu pot dormi de grijă țării mele. Am urmărit...

Cum antrenăm „super-bacteriile” care ne omoară

Legătura dintre consumul haotic de antibiotice și rezistența bacteriilor este directă...

- Sponsorii noștri -

spot_img

Citește și

Butonul rusesc

În seara asta nu pot dormi de grijă țării mele. Am urmărit cu groază toate noile evenimente din guvern, toate noile alinieri și de-alinieri din politica românească. Incredibilă și demoralizantă distrugere a unui guvern care, cum ne-cum, cu chestii care nu ne plac și chestii mai ok, ne-a...

Cum antrenăm „super-bacteriile” care ne omoară

Legătura dintre consumul haotic de antibiotice și rezistența bacteriilor este directă și brutală. Antibioticele sunt, istoric vorbind, o minune a medicinei moderne care a salvat sute de milioane de vieți. Însă ele funcționează pe un principiu biologic clar. Atunci când luăm antibiotice fără motiv, sau când întrerupem tratamentul...

Victimele agresiunilor sexuale comise de politicieni: tăcerea impusă de frică și protecția sistemică a făptașului

În România, agresiunile sexuale comise de persoane aflate în funcții de putere, în special politicieni, rămân adesea nespuse, neanchetate și nepedepsite. Frica victimelor de a-și denunța agresorii este alimentată nu doar de trauma personală, ci și de un sistem juridic care, în loc să le protejeze, pare...

Lansare de carte și dialog spiritual la Londra: Părintele Crin-Triandafil Theodorescu și Alice Năstase Buciuta, într-o „Invitație la Credința care vindecă lumea”

Londra, 15 iunie 2025 – Comunitatea românească din Marea Britanie este invitată să participe la un eveniment cultural și spiritual de excepție, „Credința care vindecă lumea”, o conferință și lansare de carte care îl are în prim-plan pe părintele-scriitor Crin-Triandafil Theodorescu, într-un dialog captivant cu renumita jurnalistă și...

Expoziția „PLECAT” – O cronică vizuală a migrației românești, prezentată la TIFF.24

Cluj-Napoca găzduiește, în cadrul celei de-a 24-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF.24), o expoziție fotografică profundă și de mare impact: „PLECAT”, semnată de fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu. Expoziția de fotografie documentară poate fi vizitată gratuit la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în perioada 13 – 22 iunie...

Românii din Marea Britanie, prinși între două lumi și două discriminări

În Marea Britanie, o țară în care comunitatea românească a crescut spectaculos în ultimul deceniu, ajungând la peste 1,2 milioane de persoane – poate chiar 1,8 milioane, dacă luăm în calcul numărul celor care au aplicat pentru statutul de rezidență după Brexit – se conturează o realitate...