Zeci de ani statul român a ignorat complet comunitățile istorice de pe teritoriul altor state. În continuare România are comunități mari de români în Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania și Republica Moldova. În Ucraina, comunitățile romanești se regăsesc mai ales în regiunile Odesa, Cernăuți, Transcarpatia, dar există și alte zone cu sate mai mici, populate de etnici români.
Autor: Daniela Hering
Au fost foarte puține intervenții pentru păstrarea culturii și identității romanești sau pentru rezolvarea problemelor lor specifice. Reprezentanţii Federaţiei Organizaţiilor Româneşti au trimis mai multe scrisori deschise și au avut mai multe intervenții de-a lungul anilor reclamând subfinantarea cronică din partea statului român și dezinteresul pentru păstrarea si dezvoltarea identităţii etnice, mergând până la a acuza autoritățile române că încalcă prevederile articolului 7 din Constituţia României, care se referă la sprijinirea și întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării.
În guvernarea PSD-ALDE, 2016-2019, Ministerul Românilor de Pretudindeni era ministerul cu cel mai mic buget, sub nivelul multor departamente din celelalte ministere, și a fost primul desființat și transformat în Departament al Secretariatului General al Guvernului de către guvernul Orban, în decembrie 2019. În 2020, reprezentanții comunităților din Ucraina s-au adresat în mai multe rânduri autorităților române, premierului, președintelui, parlamentului sau comisiilor de politică externă, cerând implicare la nivel diplomatic și recunoaștere de către statul roman, în primul rând. Fară nici un rezultat.
Anul trecut, deși exista un angajament public pe continuarea și operationalizarea de la buget, Guvernul cât și Parlamentul României au eliminat din bugetul de stat fondurile destinate Programului de burse identitare destinate elevilor români care studiază în limba română în școlile din Ucraina și fondurile pentru catedrele de limba română din Universitățile Cernăuți, Ujgorod și Ismail.
Spre deosebire de România, diplomația din Ungaria și Bulgaria, țări interesate în soarta și continuitatea diasporei lor istorice, au dus negocieri și au ajuns repede la înțelegeri cu autoritățile de la Kiev pentru asigurarea drepturilor comunităților lor.
Așadar, în lumina inacțiunii si a dezinteresului cronice ale statului român referitoare la comunitățile istorice, discursul unora care nici măcar nu știu unde se află pe hartă aceste comunități nu e altceva decât o preluare a discursului putinist și al trolilor ruși, care folosesc pretextul minorităților „amenințate” ca scuză pentru invazia din Ucraina.
Ca de obicei, însă, în cazul diasporei istorice, problema nu e la alții, e la noi.
